Într-un studiu mai vechi pe care l-am publicat în urmă cu 9
ani, în revista Astra Salvensis,
tratam problema primei consemnări în literatura română a Sfântului Cuvios
Dionisie Exiguul.
Acesta apare menționat pentru dată în introducerea Prefeței scrise de Episcopul Chesarie al
Râmnicului, la traducerea Mineiului pe luna Decembrie (Râmnic, 1779).
Textul Prefeţei la
Mineiul pe Decembrie (Râmnic, 1779)
Prima traducere în limba română a acestei prefețe se
regăsește în volumul al II-lea din Bibliografia
românească veche (1508-1830), apărut la Bucureşti în anul 1910,
publicat de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş. Ioan Bianu, conservatorul
Bibliotecii Academiei Române, cunoştea foarte bine limba slavonă şi a făcut o
traducere foarte bună a acestei prefeţe, care respectă textului original.
„La toată persona, ce să va îndeletnicì a cetì dândŭ cé întru Hs.
îmbrăţişare, rogŭ pre acelaşĭ dătătorĭu de haruri, a-ĭ dăruì toată fericiré.
Priimiţĭ dată în lumină tălmăcirii şi a tipăririĭ şi luna luĭ Dechemvrie,
caré va să zică a zécé. Numărulŭ alŭ zécelé ĭaste cinstitŭ şi săvârşitorĭu
tuturorŭ numerilorŭ, căcĭ după ce ajungĭ la numărulŭ alŭ zécelé, ĭarăşŭ începĭ
dela unulŭ. Întâĭu Ovréiĭ şi Râmléniĭ până la Numanŭ, alŭ doilé Înpăratŭ alŭ Romeĭ, avé anulŭ
de lunĭ zéce, şi începândŭ dela Martie, cândŭ au ziditŭ Dumnezeu lumé, sfâşiĭa
anulŭ la luna luĭ Dechemvrie. Intru acĭastă lună ochĭulŭ cerĭuluĭ, soarele celŭ
văzutŭ, alergândŭ cu ĭuţime nespusă, ajunge asupra zodieĭ ce să numéşte Cornŭ
de capră. Asémené şi Soarele dreptăţiĭ Hs. născându-se după trupŭ întru acĭastă
lună, s’au culcatŭ între doao vite fără nicĭ o podoabă. Luna acĭastă, întru
caré s-au întâmplatŭ Naşteré, au fostŭ în véculŭ celŭ de alŭ şaptelé alŭ lumiĭ,
létŭ 5500 dela zidiré sa. Acestŭ vécŭ ĭaste alŭ Creştinlorŭ şi va ţiné şi va
ţiné până la sfârşitulŭ lumiĭ. Acĭastă lună au fosŭ la treĭ zecĭ şi noao de
ani, anulŭ celŭ dupre urmă alŭ înpărăţieĭ luĭ Irodŭ şi la alŭ patruzecilé anŭ
alŭ înpărăţieĭ luĭ Avgustŭ Chesarĭulŭ. Intâĭu istoriciĭ numărà aniĭ dela zidiré
lumiĭ, sau dela Avraamŭ sau dela Olimbiĭadele Ellinilorŭ. Alţiĭ dela războĭulŭ
ce au avutŭ Alexandru înprotiva Persilorŭ, alţiĭ de la Dioclitianŭ
Inpăratulŭ, numindŭ acelŭ vécŭ, vécŭ mucenicescŭ pentru
războĭulŭ ce au făcutŭ acelŭ tyranŭ asupra Mucenicilorŭ. Iară dinŭ zilele luĭ Iustinianŭ Inpăratŭ au începutŭ să se numere dela
naşteré luĭ Hs. ce să prăznuĭaşte întru acĭastă lună. Iară obicéĭulŭ ce
numără aniĭ dela Ianuarie s-au aşăzatŭ, fiindŭ că Ianuarie ĭaste şi încéperé
anuluĭ după obicĕĭulŭ Râmlénilorŭ ce vomŭ arătà la luna cé viitoare. Şi să
arată în Istorie, că obicéĭulŭ de asă număra aniĭ dela naşteré luĭ Hs. întâĭu
povăţuitorĭu s-au arătatŭ Dionysie celŭ Micŭ. Acesta Tătarŭ fiindŭ după némŭ,
monahŭ după cinŭ, numărătorĭu de anĭ după învăţătură, în locŭ de a se numărà
aniĭ Dioclitiĭanŭ, au aşazatŭ în Besérică aniĭ ceĭ dela întruparé Domnuluĭ.
Sântŭ dinŭ istoriciĭ anilorŭ, cariĭ, adâncime cercetândŭ arată că, naşteré luĭ
Hs. s-au făcutŭ cu 4 anĭ mai nainte decâtŭ au socotitŭ celŭ numitŭ maĭ susŭ
Dionysie. Insă toată lumé cu e obşte întocmire au priimitŭ aşăzaré acestuĭ
Dionysie, numindu-o epohi a luĭ Dionysié caré şi aşà va rămâné în vécĭ
nepricinuindu-se nicĭ o bănuĭală la dogmă din bănuĭala vremiĭ. Şi măcarŭ că la
numărulŭ anilorŭ istoriciĭ nu să potrivescŭ la naşteré luĭ Hs., dară pentru
vréme şi zioa luniĭ toţĭ să întocmescŭ, toţĭ cu unŭ glasŭ voescŭ luna lui
Dechemvrie să fie, întru caré s-au arătatŭ lumiĭ naşteré Domnuluĭ. Şi maĭ
vârtosŭ celŭ întru Arhiereĭ Dascălŭ al lumiĭ Ioannŭ Zlatoustŭ cu nebiruite
dovedirĭ să ostenéşte a mai încredinţà Naşteré Mântuitorĭuluĭ a fi întru
acĭastă lună. Pentru toate céle maĭ susŭ zise, acĭastă lună ĭaste o mare epohì
a tuturorŭ Creştinilorŭ; ĭaste unŭ Chendronŭ, dinŭ carele s-aŭ întinsŭ în totŭ
cuprinsulŭ pământuluĭ, celŭ necuprinsŭ Inpăratulŭ Cerĭuluĭ; ĭaste o sferă caré
au purtatŭ pre cerĭu unŭ îngerŭ, ce să arătà în chipŭ de sté şi povăţuĭà pre
maghĭ. Intru acĭastă lună s-au arătatŭ în lume lucruri minunate, şi preste
orânduĭala firiĭ întâmplate, nu numaĭ céle ce au propoveduitŭ trâmbiţele
Prorocilorŭ, nu numaĭ céle ce bine vestescŭ Dumnezeeştile Evangheliĭ, ci şi
céle ce au scrisŭ maĭ nainte în stihurĭ Sivilele Prorociţe, luândŭ darulŭ prorocieĭ
plată pentru curăţiĭa şi fecĭoriĭa întru caré au petrecutŭ. Incă şi céle ce
dovedescŭ Istoriciĭ ceĭ înnainté Evanghelieĭ şi ne luminaţĭ de darulŭ eĭ, cariĭ
zicŭ cumŭ că unŭ Prupie, popă alŭ Capiştiĭ Ireĭ, ce s-au ziditŭ de Chyrŭ
Inpăratulŭ Persilorŭ, au văzutŭ întru acĭastă Capişte o vedéré mare, şî la
oameniĭ înfricoşată: idoliĭ ceĭ fără sufletŭ şî ne simţitorĭ dănţuindŭ şi ceĭ
fără glasŭ, zicândŭ cu glasŭ: «Veniţĭ să ne bucurămŭ pentru Ira, că poartă în
pântece ca într-unŭ noĭanŭ, corabie de multe aducătoare». Iară maĭ pre urmă au
văzutŭ sfărâmându-să acéle Capiştĭ ce dănţuĭà. Totŭ întru acĭastă lună, fiindŭ
că s-au născutŭ Proroculŭ de carele zicé Moysì: «Prorocŭ va râdicà voao
Domnulŭ», s-au contenitŭ Màndiile, adecă idoliĭ ceĭa ce să credé de închinâtoriĭ
lorŭ, cumŭ că prorocescŭ le ceĭa ce-ĭ întrebà pentru céle viitoare. Acéste
pricinĭ eu crezŭ cumŭ că vorŭ îndemnà pre fieşte carele a priimì cu dragoste
carté luniĭ luĭ Dechemvrie. Acésté vorŭ pricinuì silinţă ca să cinstéscă
slujbele ce să cuprindŭ întru acĭasta, fiindŭ spre slava stăpânuluĭ şi Domnuluĭ
nostru, pentru care s-au întâmplatŭ întru acĭastă lună céle maĭ susŭ zise
toate.
Alŭ tuturorŭ fierbinte rugătorĭu cătră Dumnezeu, Chesarie, Episcopolŭ
Râmniculuĭ”.
O altă traducere este cea făcută de Alexandru Duţu, în
cartea sa intitulată Coordonate ale
culturii româneşti în secolul XVIII. Studii și texte, apărută în anul 1968
la Bucureşti.
„La toată persona ce se va îndeletnici a ceti, dînd cea întru Hs.
Îmbrăţişare, rog pe acelaşi dătătoriu de haruri a-i dărui toată fericirea.
Primiţi dată în lumină tălmăcirii şi a tipăririi şi luna lui dechemvrie,
caré va să zică a zécea. Numărul al zécelea iaste cinstit şi săvîrşitoriu
tuturor numerilor, căci după ce ajungi la numărul al zécelea, iarăşi începi de
la unul. Întîi ovréii şi rîmlenii pînă la Numan al doilea împărat al Romei avea anul de
luni zéce, şi începând de la martie, cînd au zidit Dumnezeu lumea, sfîrşea anul
lui dechemvrie. Întru această lună ochiul ceriului, soarele cel văzut, alergând
cu iuţime nespusă, ajunge asupra zodiei ce să numeşte Corn de capră. Asémenea
şi soarele dreptăţii Hs. născîndu-se după trup întru această lună, s-au culcat
între doao vite fără nici o podoabă. Luna aceasta, întru carea s-au întîmplat
Naşterea, au fost în veacul cel de al şaptelea al lumii, leat 5500 de la
zidirea sa. Acest veac iaste al creştinilor şi va ţinea pînă la sfîrşitul
lumii. Această lună au fost la treizeci şi noao de ani, anul cel dupre urmă al
împărăţiei lui Irod, şi la al patruzecilea an al împărăţiei lui Avgust
Chesariul. Înîti istoricii număra anii de la zidirea lumii, sau de la Avraam, sau de la Olimbiiadele
elinilor. Alţii de la războiul ce au avut Alexandru împotriva perşilor, alţii
de la Dioclitian
împăratul, numind acel veac, veac mucenicesc, pentru războiul ce au făcut acel
tiran asupra mucenicilor. Iară din
zilele lui Iustinian împărat au început să se numere de la naşterea lui Hs., ce
se prăznuieşte întru această lună. Iară obicieiul ce numără anii de la
ianuarie s-au aşăzat, fiindcă ianuarie iaste şi încéperea anului după obiceiul
rîmlenilor,/ ce vom arăta la luna viitoare. Şi se arată în Istorie că obicéiul de a se număra anii de la naşterea lui Hs.
întîi povăţuitoriu s-au arătat Dionisie cel Mic. Acesta, tătar fiind după neam,
monah după cin, numărătoriu de ani după învăţătură, în loc de a se număra anii
de la Dioclitian,
au aşăzat în besérică anii cei de la întruparea Domnului. Sînt istoricii
anilor, cari, cu adîncime cercetând, arată că naşterea lui Hs. s-au făcut cu 4
ani mai nainte decît au socotit cel numit mai sus Dionisie. Însă toată lumea
deobşte întocmire au primit aşăzarea acestui Dionisie, numind-o epohi a lui
Dionisie, carea şi aşa va rămînea în véci, nepricinuindu-se nici o bănuială la
dogmă din bănuiala vremii. Şi măcar că numărul anilor istoricii nu se potrivesc
la naşterea lui Hs., dară pentru vréme şi zioa lunii se întocmesc, toţi cu un
glas voiesc luna lui dechemvrie să fie, întru carea s-au arătat lumii naşterea
Domnului. Şi mai vîrtos cel între arhierei dascăl al lumii Ioan Zlatoust cu
nebiruite dovediri se ostenéşte a încredinţa Naşterea Mîntuitorului a fi întru
această lună. Pentru toate céle mai sus zise, această lună iaste o mare epohi a
tuturor creştinilor; iaste un chendron, din carele s-au întins în tot cuprinsul
pămîntului cel necuprins împăratul ceriului; iaste o sferă carea au purtat pre
ceriu un înger, ce se arăta în chip de stea şi povăţuia pre maghi. Întru
această lună s-au arătat în lume lucruri minunate, şi preste orînduiala firii
întîmplate nu numai céle ce au propoveduit trîmbiţele prorocilor, nu numai céle
ce bine vestesc dumnezeeştile Evaghelii,
ci şi céle ce au scris mai nainte în stihuri sivilele prorociţe, având darul
prorociei plată pentru curăţia şi fecioria întru carea au petrecut. Încă şi
céle ce dovedesc istoricii că înaintea Evangheliei
şi neluminaţi de darul ei, cari zic cum că un Prurie, popă al capiştii Irei, ce
s-au zidit de Chyr, împăratul perşilor, au văzut întru această capişte o vedéré
mare, şi la oameni înfricoşată: idolii cei fără de suflet şi nesimţitori
dănţuind şi cei fără glas, zicând cu glas: „Veniţi să ne bucurăm pentru Ira, că
poartă în pîntece ca într-un noian, corabie de multe aducătoare”. Iar mai pre
urmă au văzut sfărâmându-se acéle capişti / ce dănţuia. Tot întru această lună,
fiindcă s-au născut prorocul de carele zicea Moisi: „Proroc va ridica voao
Domnul”, s-au contenit mandiile, adecă idolii ceia ce se credea de închinătorii
lor cum că prorocesc la ceia ce-i întreba de céle viitoare. Aceste pricini eu
crez cum că vor îndemna pre fieştecarele a prii cu dragoste cartea lunii
dechemvrie. Acéstea vor pricinui silinţă ca să cinstească slujbele ce se
cuprind întru aceasta, fiind spre slava Stăpînului şi Domnului nostru, pentru
care s-au întîmplat întru acestă lună céle mai sus zise toate”.
Așa cum spuneam și în studiul meu, cele două traduceri ale
prefeţei nu diferă foarte mult, ideea centrală fiind aceea că numărătoarea
anilor de la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, a fost făcută de Sfântul Cuvios
Dionisie Exiguul, sau Dionisie cel Mic [cel Smerit, n.n.] aşa cum este
menţionat în text.
Un amănunt
interesant despre Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos în Prefața lui Chesarie
Foarte frumos descrie evenimentul Nașterii Domnului Episcopul
Chesarie al Râmnicului,
unul dintre primii ierarhi iluminiști ai Bisericii Ortodoxe Române.
Rețin un foarte frumos amănunt despre Domnul Hristos pe
Care-L numește „soarele dreptății”, care se regăsește și în Troparul Praznicului
Nașterii Domnului: „Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii
Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au
învățat să se închine Ție, Soarele dreptății, și să Te cunoască pe Tine,
Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție”.
În loc de concluzii
Nu e cazul aici să dezbat contribuția Sfântului Cuvios
Dionisie Exiguul cu privire la cronologia creștină, căruia i se datorează, ci
vreau să menționez 2 aspecte importante, de reținut, și anume:
·
Noi, creștinii, serbăm Praznicul Nașterii
Domnului de aproape două milenii, lucru consemnat și în Sfânta Evanghelie
·
Numărarea anilor de la Nașterea
Domnului nostru Iisus Hristos, iar nu de la Dioclețian, a început abia din
vremea Binecredinciosului Împărat Justinian cel Mare (527-565), numită până azi
era creștină sau era lui Dionisie, deci de aproape 1.500 ani, i se datorează unui
sfânt dobrogean, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul
Vă doresc tuturor să aveți parte de un Crăciun fericit
alături de familie, rude, prieteni și toți cei dragi pe care-i păstrați, ca pe
niște comori fără de preț, în inimile Dvs.
Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.