25

 

În urmă cu 25 de ani, în ziua de 15 octombrie 2000, Prea Sfințitul Părinte Dr. Ambrozie a fost ridicat la treapta de Episcop vicar patriarhal, sub titlul de Sinaitul.

Slujba de hirotonie a avut loc în Biserica „Sf. Spiridon” din București, paraclis patriarhal, fiind săvârșită de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, însoțit de un sobor de ierarhi și clerici.

Evenimentul a fost descris pe scurt în Vestitorul Ortodoxiei, anul XII (2000), nr. 256, 1 noiembrie 2000, p. 2.

Dl Gheorghe Vasilescu (1937-2016), fostul director al Arhivei Sfântului Sinod, a descris pe larg evenimentul în articolul intitulat Alegerea şi hirotonia Prea Sfinţitului Ambrozie Sinaitul, noul episcop vicar patriarhal, publicat în revista Glasul Bisericii, anul LVI (2000), nr. 9-12, p. 179-200.

Mi-au rămas în minte trei lucruri din Cuvântul pe care Părintele Episcop Ambrozie l-a rostit imediat după slujba hirotoniei, și anume:

 

1.      „Sunt şi eu chemat de astăzi la slujirea arhierească, punându-mi-se în faţă, deopotrivă, jugul şi responsabilitatea ei. Sentimentul pe care îl încerc mă duce cu gândul la Ava Amos care, stând în mănăstire, a fost ales episcop. Şi au venit la el toţi stareţii din mănăstirile pustiului la închinăciune, iar episcopul le-a zis: Rugaţi-va pentru mine părinţilor, ca mare sarcina şi greu de purtat mi s-a încredinţat mie şi mult mă înfricoşează îndatorirea arhieriei. Apostolilor le-a fost cu putinţa a păstorii sufletele deoarece erau barbaţi srmţi, dar eu mă vad mai neputincios decât toţi. Căci am aflat scris undeva că întâiul papă al Romei, Leon, înainte să fie făcut episcop, a petrecut patruzeci de zile la rugăciune, lângă mormântul Sfântului Petru. Vieţuind în post, ruga pe Apostol să facă rugăciune pentru dânsul şi să-i ierte greşelile. După ce s-au sfârşit patruzeci de zile, i s-a arătat lui îngerul, grăindu-i: «M-am rugat pentru tine şi ţi s-au iertat toate greşelile! Numai pentru hirotonie să ştii ca ai să dei seama!»” (Ibidem, p. 192).

2.      „Îi mulţumesc Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist şi membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru încrederea acordată, încredințându-i că sfaturile şi îndemnurile pe care mi le vor da vor fi de mare preţ şi ajutor pentru mine” (Ibidem, p. 192).

3.      „Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu şi mă încredinţez Lui, Păstorului Care mântuieşte toiagul şi varga puterii cu fineţea și tandreţea unui desăvârşit Mângâietor, aşa cum Îl înfăţişează Psalmul 22: «Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat». Vă rog pe toţi să mă însoţiţi neîncetat cu rugăciunile dumneavoastră, pentru ca slujirea mea să fie dreaptă, fără prihană, în credinţă şi conştiinţă bună” (Ibidem, p. 193).

 

Ce ar mai fi de adăugat la cele spuse atât de frumos de către Părintele meu, Prea Sfințitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului.

Și totuși, dacă mi-ar fi permis să adaug ceva nu aș spune decât un singur lucru, și anume: recunoștința.

Întreg Cuvântul Prea Sfințitului Ambrozie, care este mult mai lung și de unde am redat aceste câteva fragmente, nu transpare nimic altceva decât recunoștința față de Dumnezeu Care, prin mâna vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, a fost ales episcop. O recunoștință sinceră, fără umbră de falsă smerenie, atât față de Părintele Său spiritual cât și față de ceilalți membri ai Sfântului Sinod, care i-au acordat votul de încredere spre a fi ridicat la treapta de arhiereu.

Închei cu aceste cuvinte ale Părintelui Patriarh Teoctist, rostite atunci, după slujba hirotoniei Sale:

 

„Să ne rugam ca Bunul Dumnezeu să-i ajute Părintelui Ambrozie sa fie arhiereu după pilda Mântuitorului Iisus Hristos, a marilor noştri înaintaşi, Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, care s-a jertfit pentru credinţă, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, cel ce s-a nevoit în Hristos şi alţi ierarhi din istoria noastră. Păstrarea acestui tezaur de credinţă, Părinte Ambrozie, va trebui să devină grija frăţiei tale de zi cu zi. Nu mai eşti, acum, numai al Schitului Darvari şi al fraţilor de acolo, ci eşti al credincioşilor care au confirmat astăzi alegerea frăţiei tale, aparţii Bisericii” (Ibidem, p. 189).

 

Întru mulți și binecuvântați ani în Hristos Domnul, Părintele nostru, și vă doresc să ajungeți sănătos la vârsta vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, Părintele spiritual al Prea Sfinției Voastre!

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu

 

Parohia Puțu Greci (jud. Giurgiu)

Astăzi – 5 octombrie 2025, în Duminica a 19-a după Rusalii, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, am avut bucuria să slujesc la Parohia Puțu Greci, la invitația făcută de Părintele Paroh Eduard Dumitrache.

Surpriza cea mai mare pentru mine a fost că am dat peste Sfântul Nectarie de Eghina și peste Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ale căror sfinte moaște se cinstesc în acea mică biserică. În afară de acestea am văzut și o foarte frumoasă icoană a Maicii Domnului, despre care am aflat că a fost pictată la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos.

Slujba în sine a fost una tihnită în mica biserică din acel colț uitat de Giurgiu, aproape de Dunăre, care are în sine ceva cu totul deosebit.

Mai multe fotografii de la slujba de azi pot fi văzute aici:  https://www.facebook.com/ParohiaPutuGreci/posts/pfbid0eupkV3JmnjtdEXiFgQQ3YUMiaeEJ8o5uXUjesMKTZjZbj1Y8PCTVt1KywL8XwsLCl?locale=ro_RO

Îi mulțumesc în mod deosebit Părintelui Eduard Dumitrache, dar și celorlalți colegi de slujire, Pr. Valentin și Părintelui Diacon Dimitrie.

Așa cum vorbeam la finalul Sfintei Liturghii cu Părintele Eduard, acel loc, satul Puțu Greci, implicit Biserica ce datează din perioada interbelică, are un farmec aparte iar răspunsul dânsului a fost mai mult decât lămuritor: Maica Domnului este ocrotitoarea și oblăduitoarea acelui sfânt lăcaș. Un alt răspuns ar fi acela că localitatea datează din punct de vedere istoric undeva în jurul secolului I d. Hr. și, după cum spunea și Pr. Eduard, nu este exclus ca misionarii creștini din primele veacuri să fi trecut chiar pe aici, satul fiind foarte aproape de Dunăre.

Celor care locuiesc în București, și nu numai, și doresc să evadeze din cotidian le recomand o „excursie” de-o zi, duminica, la Sfânta Liturghie, unde vor întâlni un duh aparte, la fel ca la Mănăstirea Comana, dar și câțiva oameni minunați în frunte cu Părintele Paroh Eduard Dumitrache.

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu

 

1 an de la hirotonia mea întru preot

În urmă cu mai bine de un an luam hotărârea să mă pun în slujba lui Dumnezeu și a Bisericii.

Astfel, la marele praznic al Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie), am fost hirotonit diacon de către Prea Sfințitul Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, pe seama Mănăstirii Comana cf. https://episcopiagiurgiului.ro/2024/09/08/nasterea-maicii-domnului-la-voievodala-manastire-comana/.

Bucuria de-a mă pune sub omoforul Prea Sfințitului Părinte Dr. Ambrozie nu poate fi exprimată suficient în cuvinte și nici înțeleasă pe deplin de oricine. Acest sentiment rămâne unul dintre multele nerostite taine. La fel ca mulțumirea și prețuirea mea veșnică față de episcopul care m-a „smuls” din rândul lumii, al oamenilor, pentru a putea sluji la Sfântul Altar, acolo unde îngerii doresc să privească Taina cea mare a Sfintei Liturghii.

Doar că slujirea mea ca diacon nu a fost una foarte lungă, așa cum mă gândeam eu inițial, ci după numai 3 săptămâni, cu prilejul sfințirii Bisericii de lemn a Mănăstirii cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Bolintin Vale (jud. Giurgiu).

Slujba arhierească a fost oficiată de un sobor de ierarhi condus de Prea Sfințitul Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, alături de alți doi episcopi, respectiv: Prea Sfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix (Serbia), și Prea Sfințitul Părinte Macarie, Episcop-vicar al Mitropoliei de Ruse (Bulgaria) cf. https://episcopiagiurgiului.ro/2024/10/01/biserica-manastirii-acoperamantul-maicii-domnului-din-bolintin-vale-a-fost-sfintita/.

La un anume moment din timpul Sfintei Liturghii am fost chemat spre a fi hirotonit preot (lucru care s-a și întâmplat), slujba de hirotonie fiind săvârșită de către Prea Sfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix.

Redau câteva din cuvintele Prea Sfințitului Părinte Dr. Ambrozie, pe care le-a rostit în finalul slujbei de sfințire a Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din Bolintin Vale cu privire la hirotonia mea întru preot:

„Tot astăzi am hirotonit pe bibliotecarul doctor Silviu Nedelcu în treapta de preot, la rugămințile insistente, repetate, ale Părintelui Arhimandrit Mihail de la Comana. […] Dânsul este doctor în litere, e expert în a lucra pe documente ale Academiei Române, arhivele vechi bisericești. A organizat conferințe de carte la Mănăstirea Comana și foarte mulți intelectuali de calibru, printre care și preoți cu studii academice, au participat la întâlnirile sale. De acuma, am văzut că s-a împiedicat, sigur, în cădelniță, era să-și dea foc ca Savonarola la veșmânt și atunci am zis: «Domnule, dacă nu se pricepe la diaconie, hai să-l facem preot!». Că așa se întâmplă cu cei care se mai împiedică, așa sunt mai buni pentru lucruri, paradoxal, mai înalte. Și mi-ai zis: «Dar nu e preoteasa să-mi dea florile». Și i-am spus: «Dacă nu e preoteasa să-ți dea florile, rămâi nehirotonit astăzi?». Soția lui e medic, medic pediatru și unul dintre cei reputați” cf. https://www.youtube.com/watch?v=MM8zawkEG9c (de la minutul 35:19).

 

În primul rând îi mulțumesc lui Dumnezeu, Cel Care m-a chemat la înalta treaptă a preoției, și apoi Preasfintei Sale Maicii. Nimic nu este întâmplător căci prin pronia dumnezeiască am fost hirotonit atât diacon de Praznicul Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie) iar preot de Praznicul Acoperământului Maicii Domnului (1 octombrie); astfel că slujirea mea se află sub Prea Sfântul Omofor al Maicii Domnului.

Vreau să-i aduc mulțumiri și deplina mea recunoștință Părintelui meu sufletesc, Prea Sfințitului Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, care m-a „smuls” pentru a doua oară din ceata diaconilor și m-a ridicat în ceata preoților, pentru a putea sluji pe deplin oamenilor dar mai ales Taina Sfintei Liturghii.

Totodată îi aduc mulțumiri pe această cale și Prea Sfințitului Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, prin mâinile căruia am fost hirotonit preot.

Îi mulțumesc în mod deosebit și Părintelui Arhim. Dr. Mihail Muscariu, Exarhul mănăstirilor din Episcopia Giurgiului și Starețul Mănăstirii Comana, atât pentru faptul că el este persoana care m-a propus spre a fi hirotonit preot pe seama Mănăstirii Comana cât și pentru faptul că m-a primit foarte frumos în obștea extinsă a mănăstirii, un loc cald sufletește al „familiei Comana”.

Îi amintesc pe părinții Arhidiaconi Pavel Blaj și Nicolae Lupu, doi oameni minunați și colegi de slujire care, aidoma unor îngeri protectori, m-au condus la propriu spre treptele hirotoniei. Le mulțumesc și le sunt profund recunoscător atât pentru bunăvoință, modestie, înțelepciune, colegialitate dar mai ales pentru frumoasa și prea scurta împreună slujire cu ei în calitate de diacon.

Apoi, vreau să le mulțumesc bunilor mei prieteni de la Galați, Preotul George și prezbitera Roxana Zănoagă, cu care am avut bucuria să merg împreună cu ei, dis de dimineață, la Mănăstirea „Acoperământului Maicii Domnului” de la Bolintin Vale.

Nu în ultimul rând vreau să îi mulțumesc bunei mele soții, Dr. Adriana Nedelcu, cea care, deși nu a participat la slujba mea de hirotonie întru preot, s-a procopsit cu mine și m-a acceptat așa, în această nouă slujire.

 

Post Scriptum: Astăzi, la un an de la hirotonia mea întru preot, am avut bucuria să slujesc atât cu părinții de la Mănăstirea Comana, cât și cu un bun prieten și coleg, Pr. Sorin-Daniel Dumitrescu, care, pe lângă frumoasa slujbă pe care am săvârșit-o împreună, m-a fericit cu un frumos cadou de suflet, personal, pentru care îi mulțumesc încă o dată, și pe această cale.

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu