Jurnal de bibliotecar 3: o nouă carte furată

Munca de inventariere a colecţiilor unei biblioteci încă mai poate aduce anumite surprize, aşa cum spuneam cândva, unele chiar amuzante.

Ieri am dat peste o carte scrisă de I. A Bassarabescu şi Vasile V. Haneş intitulată Antologia scriitorilor români. Scriitori vechi şi clasici, publicată la Editura Naţională „S. Ciornei” din Bucureşti.

Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

Pe pagina de titlu a cărţii am observat un lucru care mi-a atras: o ştampilă dreptunghiulară unde este scris pe două rânduri, cu litere de tipar: „CARTE FURATĂ DELA HORIA OPRESCU”.

Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

Această ştampilă apare atât pe pagina de titlu a cărţii cât şi pe pagina 455.

Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

După ce m-am amuzat puţin pe marginea acestei ştampile caraghioase mi-am întrebarea: cine este acest Horia Oprescu?

 

Horia Oprescu (1904-1974) – scurtă biografie

Se naşte în familia lui unui funcţionar, Costin şi Ana Oprescu din Bucureşti.

Urmează Liceul „Gheorghe Şincai” din Bucureşti, unde ia bacalaureatul în anul 1921. Se înscrie apoi la Academia de Studii Economice, la secţia diplomatică, unde obţine licenţa în anul 1925.

Va lucra în mai multe locuri, şi anume:

·       1925(?)-1942(?) – funcţionar în cadrul Primăriei Capitalei, la secţia financiară şi apoi la cea culturală

·       1942-1947 – Director al Teatrului Municipal din Bucureşti

·       1949-1951 – funcţionar al Uniunii Scriitorilor

·       1951-1955 – cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie Literară şi Folklor al Academiei Române

·       1957-1968 – muzeograf în cadrul Muzeului Literaturii Române

Debutează în anul 1923 având o bogată activitate publicistică în presa interbelică, în ziar şi reviste precum Cuvântul studenţesc, Universul, Epoca, Lupta, Facla, Păreri libere, Braşovul literar, Adevărul literar şi artistic, România literară, Vremea, Gazeta municipală etc. Din anul 1929 ţine o serie de conferinţe la radio.

Mai multe informaţii despre biografia şi opera acestuia pot fi consultate aici: D[URNEA]. , V[ictor]. Oprescu, Horia. În: SIMION, Eugen (coord. gen.). Dicţionarul general al literaturii române. Ediţia a II-a revizuită, aduăgită şi adusă la zi. Vol. 5 (M-O). Bucureşti: Editura Muzeul Literaturii Române, 2016, p. 1005-1006.

Horia Oprescu, portret
Sursa: https://www.observatorcultural.ro/wp-content/uploads/2017/10/Horia-Oprescu.jpg [site accesat: 10.12.2025]

Horia Oprescu şi soţia sa, Marioara
Sursa: https://www.observatorcultural.ro/wp-content/uploads/2017/12/Marioara-ssi-Horia-Oprescu.jpg [site accesat: 10.12.2025]

Antologia scriitorilor români de I. A. Bassarabescu şi Vasile V. Haneş

Oare cum o fi ajuns această carte, scrisă de I. A. Bassarabescu şi Vasile V. Haneş, ce a făcut parte, din câte se pare, din biblioteca personală a lui Horia Oprescu, în colecţiile Bibliotecii Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române?

Ca să pot desluşi acest mister am cercetat puţin cartea şi am dat peste câteva informaţii interesante.

Astfel, pe forzaţul de pe coperta-spate a cărţii apar mai multe detalii importante, şi anume:

·       O ştampilă mică, dreptunghiulară, unde este scris locul de unde a fost cumpărată: „Anticariatul nr. 6, Lei 50”

·       Câteva informaţii privind data intrării cărţii în biblioteca Institului, care corespund şi cu registrul inventar, respectiv „8/5355/11VI/74”

Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

Un alt lucru care mi-a atras atenţia este coperta cărţii, care a fost făcută la comandă, fără însă a fi indicată şi legătoria printr-o ştampilă sau vreo etichetă, aşa cum se proceda încă dinainte de 1900.

Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

Pe cotorul cărţii, în partea de sus, apare scris doar numele primului autor, I. A. Bassarabescu, iar dedesubt, titlul cărţii, cu litere mari „Antologia Scriitorilor Români”. În partea de jos este o etichetă mică unde apar scrise literele „HOP”, de la numele posesorului cărţii, adică H[oria] OP[RESCU].

Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

Este foarte posibil ca această carte din biblioteca personală a lui Horia Oprescu să fi fost vândută chiar de el la anticariat, aşa cum au mai procedat şi alţi scriitori cu operele sau cărţile lor, începând cu anul 1944, imediat după instaurarea regimului comunist în România.

Dat fiind faptul că acesta s-a stins din viaţă la data de 23 februarie 1974 iar achiziţia cărţii a fost făcută de la anticariat pe 11 iunie 1974 nu este exclusă ipoteza ca familia lui să fi vândut sau să fi dat la anticariat o parte din bibliotecă, imediat după moartea sa.  

Cert este că misterul achiziţiei acestui exemplar rămâne încă nerezolvat.

 

În loc de concluzii

Parafrazând cele ce spuneam în Jurnal de bibliotecar 1, mi-am pus aceeaşi întrebare: cine erau acei „hoți” (a se înțelege cititorii bibliotecii) care să fi avut atâta dragoste de carte încât să-și fi însușit chiar din biblioteca personală a lui Horia Oprescu?

Oare biblioteca sa era atât de importantă, cu cărţi bibliofile şi atât de valoroase, încât să-i tenteze pe hoţii de cărţi să-i „prade” averea şi „nestematele” aşternute pe cerneală?

Un alt lucru ce rămâne încă nedesluşit este următorul: ce l-a determinat pe Horia Oprescu să-şi comande o ştampilă atât de caraghioasă?

Închei totuşi cu o curiozitate care mă frământă: ce dimensiune avea biblioteca personală a acestui scriitor, Horia Oprescu, şi dacă mai avea şi alte cărţi cu această ştampilă pe paginile lor?

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu