Sinaxa monahală din Episcopia Giurgiului (25 noiembrie 2025)

 

În ziua de 25 noiembrie 2025, când este prăznuită Sfânta Mare Mc. Ecaterina, după săvârşirea Sfintei Liturghii a avut loc Sinaxa monahală a stareţilor şi a stareţelor din Episcopia Giurgiului, la Mănăstirea Comana (jud. Giurgiu).

Evenimentul a fost prezidat de către Prea Cuviosul Părinte Dr. Mihail Muscariu, Stareţul Mănăstirii Comana şi Exarhul mănăstirilor din Episcopia Giurgiului.

 

 

Am avut privilegiul să părticip şi eu, în calitate de delegat al Prea Sfințitului Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, căruia îi mulţumesc încă o dată şi pe această cale, unde am prezentat referatul intitulat Receptarea înfiinţării Patriarhiei Române în presa anului 1925, în contextul Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române.

 

(sursă foto: Emil Pălăngean, Cult Cultura)

Înainte de începerea lucrărilor propriu zise, Prea Cuviosul Părinte Dr. Mihail Muscariu a invitat pe prea cuvioşii părinţi şi prea cuvioasele maici stareţe să răsfoiască volumul intitulat Grecia din România. Mănăstirile închinate din Țara Românească și Moldova 1564-1866, apărut anul acesta la Editura Humanitas, pe care, cu binecunoscuta-i generozitate, l-a oferit tuturor celor prezenţi. Câteva pagini din această lucrare pot fi răsfoite aici - https://humanitas.ro/assets/media/grecia-din-romania.pdf.

 

  

Cartea a fost publicată de către Dl Prof. univ. dr. habil. Tudor Dinu, care predă cursuri de limba, literatura şi cultura greacă la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti.  

Mi s-a oferit cuvântul şi mie să spun câteva lucruri despre această minunată lucrare, pe care o recomand spre lectură tuturor celor interesaţi, la fel ca toate cărţile publicate de către Dl Profesor Tudor Dinu.

 

Apoi au au ţinut două frumoase cuvântări duhovniceşti Arhim. Macarie Şotârcă, de la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului – Bolintin, şi Arhim. Nicolae Matei, stareţul Schitului „Sfântul Ierarh Nicolae” din Giurgiu.

 

Desfăşurarea lucrărilor sinaxei monahale pot fi vizionate aici:

 Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu

  

Jurnal de bibliotecar 2 - Un autograf al lui Vera M. Iorga pe o carte a istoricului Nicolae Iorga

  

În Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu”, în timpul procesului de inventariere generală a colecţiilor, am dat peste mai multe cărţi ale marelui istoric român Nicolae Iorga (1879-1940), între care şi peste unele exemplare din O viaţă de om aşa cum a fost.

Volumul I (Copilărie şi tinereţă) al acestei cărţi, care a apărut în 1934 la Editura N. Stroilă din Bucureşti, are un autograf al lui Vera M. Iorga (1909-1998), care fusese căsătorită cu unul dintre băieţii lui Nicolae Iorga, respectiv Mircea Iorga (1902-1966).

Atât Nicolae Iorga cât şi soţia sa, Ecaterina, împreună cu alţi copii ai săi, îşi dorm somnul de veci în mormântul aflat în Cimitirul Şerban Vodă (Bellu) din Bucureşti – figura 39, locul 30[1]. Atât fiul său, Mircea Iorga, cât și soţia acestuia, Vera M. Iorga, sunt îngropaţi în ansamblul funerar al lui Nicolae Iorga.

Vera M. Iorga (1909-1998)
(sursa: Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte)

Vera M. Iorga (1909-1998)
(sursa: Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte)

Revenind la cartea O viaţă de om aşa cum a fost, din câte se pare, acest exemplar a fost achiziţionat în perioada regimului comunist de la Anticariatul nr. 1 , în data de 5.VII.1968, aşa cum apare menţionat pe coperta a 4-a cărţii.

Imediat, după pagina de titlu este un autograf scris cu stilou, cu cerneală de culoare albastră, ce conţine următorul text:

 

„Domnului Profesor Dr. Arsene

Ca un omagiu pentru interesul neprecupeţitor depus pentru îngrijirea soţului meu.

Vera M. Iorga

30.I.[1]966”[2].  

Se pare că este vorba despre Medicul profesor Constantin N. Arseni (1912-1994), celebru neurochirurg şi profesor universitar la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Acesta a fost ales membru corespondat (1 martie 1974), apoi membru titular (18 decembrie 1991) al Academiei Române, pentru contribuţia sa ştiinţifică pe plan naţional şi internaţional în ceea ce priveşte disciplina neurochirurgie[3].

 

Nota bene: Doresc să aduc mulţumiri, pe această cale, D-nei muzeograf Mihaela Voicea, şef şecţie al Muzeului Memorial „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte, atât pentru informaţiile oferite cu privire la familia lui Nicolae Iorga cât şi pentru transmiterea unor fotografii cu Vera M. Iorga, ce se regăsesc în cadrul colecţiilor muzeului.

Post scriptum: Îi mulțumesc și D-nei Dr. Marta Cordea (Biblioteca Județeană Satu Mare) pentru ajutorul oferit în a descifra un cuvânt din autograf pe care nu l-am înțeles inițial, respectiv „depus”.

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu

 

---

[1] BARBU, Ionuţ-Daniel. Mormintele familiei Iorga și grija istoricului pentru monumentele și inscripțiile funerare. În: Ziarul Lumina, 26 noiembrie 2021. Disponibil online: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/mormintele-familiei-iorga-si-grija-istoricului-pentru-monumentele-si-inscriptiile-funerare-167328.html [site accesat: 12.11.2025].

[2] IORGA, N[icolae]. O viaţă de om aşa cum a fost. Vol. I (Copilărie şi tinereţă). Bucureşti: Editura N. Stroilă, 1934.

[3] RUSU, Dorina N. Membrii Academiei Române. Dicţionar 1866-2016. Partea I (A-L). Ediţia a V-a, revăzută şi adăugită. Cuvânt înainte de Acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române. Bucureşti: Editura Academiei Române, 2016, p. 69.

La mulți ani Părintelui Stareț Mihail

 

Astăzi, de Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri (8 noiembrie), este ziua în care starețul meu, pentru că este și al meu întrucât mă aflu sub oblăduirea sa la Mănăstirea Comana, își serbează ziua numelui.

Arhimandritul Dr. Mihail Muscariu, pe lângă faptul că este o prezență mai mult decât discretă oriunde ar fi invitat, este un om de-un bun simț exemplar cum rar mi-a fost dat să întâlnesc și posedă numeroase calități pe care clerici de-ai noștri, și buni creștini, și-ar dori să le aibă. Scopul textului meu nu este acela de-a se transforma într-un Laudatio pentru că, așa puțin cum îl cunosc pe dânsul, știu că nu-i va plăcea asta. Cu toate acestea îndrăznesc să „demasc” una dintre multele calități/virtuți pe care Părintele stareț Mihail le are, și de care sunt convins că și dânsul este pe deplin conștient, și anume: generozitatea.

Părintele stareț este un om generos nu numai datorită frumoasei educații pe care distinșii părinți trupești ai Prea Cuvioșiei Sale i-au oferit-o atunci când era copil mic dar și pentru că îndelungă vreme „a lucrat” cu sine această virtute.

Eu însumi pot da mărturie de aceasta pentru faptul că este persoana care a finanțat integral, în ultimii ani, Conferința de carte veche românească și străină ce se desfășoară de ani buni la Mănăstirea Comana, organizată de subsemnatul sub egida Secțiunii Carte veche. Conservare. Restaurare din cadrul Asociației Bibliotecarilor din România.

Sunt convins că generozitatea sa nu i-a ocolit și pe alții, dimpotrivă.

Mă opresc aici, deși ar mai fi multe lucruri de spus și cred cu tărie că și alții ar putea s-o facă la fel de bine ca mine, însă ceea ce pot spune cu certitudine este faptul că pentru mine și familia mea este, după Prea Sfințitul Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, cel de-al doilea înger păzitor (în trup), lucru pentru care îi sunt recunoscător.

Încă o dată îi mulțumesc că m-a primit la Mănăstirea Comana, unde am bucuria de-a fi preot slujitor la Sfântul Altar.

La mulți ani în Hristos Domnul, Părinte stareț Mihail!

 

Cu (aceeași) recunoștință,

Pr. Silviu – Constantin Nedelcu

 

Jurnal de bibliotecar 1 - O carte furată

  

Cine, mai ales dintre colegii mei bibliotecari, poate să spună că munca de bibliotecar nu are uneori satisfacții dar și surprize, unele chiar amuzante?

Astăzi, în timp ce scotoceam prin depozitul bibliotecii, am dat peste o carte scrisă de Nicolae Iorga. Este vorba despre volumul II al unei lucrări intitulată Oameni cari au fost, ediția din 1935, publicată la București, la Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”.

Nimic deosebit cu excepția unei ștamplie care mi-a atras în mod inevitabil atenția, unde scrie cu litere de tipar „FURAT DIN BIBLIOTECA [lui] ADRIAN SCĂRLĂTESCU”.

Dedesubt apar câteva rânduri explicative, la fel de amuzante că acest text, și anume:

 

„NOTĂ. Sunt nevoit să desfigurez acest volum pentru faptul că zilnic îmi dispare (sic!) cărți din bibliotecă.

Nu împrumut cărți.

Volumul acesta în afară de biblioteca mea este furat”.

 

Această ștampilă apare atât pe pagina de titlu a cărții cât și pe pagina următoare, unde Nicolae Iorga vorbește despre Doctorul Iacob Felix.

După ce am râs copios preț de câteva minute mi-am pus în mod firesc întrebarea: cine a fost acel personaj numit Adrian Scărlătescu, un om care s-a gândit să recurgă la un gest atât de extrem încât să-și comande, în urmă cu 90 de ani, o ștampilă cu un text atât de caraghios.

O altă întrebare care mi-a venit în minte a fost aceasta: cine erau acei „hoți” (a se înțelege cititorii bibliotecii) care să fi avut atâta dragoste de carte încât să-și fi însușit chiar din biblioteca zgârcitului de Adrian Scărlătescu cărțile de care erau interesați?

Oare hoții de-acum un secol nu aveau oare alte preocupări încât să-l determine pe bietul om să-și desfigureze (sic!) propriile cărți?

Cert este că acest haios personaj interbelic este unul extrem de interesant și nu pot să nu-mi pun întrebarea, ultima de această dată: ce dimensiune (câte volume de carte/periodice) avea biblioteca sa?

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu  

    

 

Un bun prieten

 

Odată ce înaintezi în vârstă, și nu e cazul să mă laud pentru că nu sunt foarte bătrân, cercul prietenilor se îngustează destul de mult și ajunge la un moment dat, în unele cazuri, ca numărul acestora să fie destul de restrâns, cam cât degetele de la o singură mână.

Dar astăzi nu este despre mine, ci despre bunul meu prieten, Cornelius Florin Stoica, ce împlinește o vârstă simbolică: 33 de ani.

La cât de bine îl cunosc sunt convins că acest text nu-i va plăcea foarte mult, nu din alte motive ci pentru că, asemenea tuturor oamenilor mari pe care am avut privilegiul să-i cunosc până acum, deține o calitate rar întâlnită astăzi, și anume: modestia.

Când proununți numele lui sau faci un simplu search pe Google și tastezi numele  „Cornelius Florin Stoica”, în mod inevitabil descoperi că între primele rezultate este acesta: Lumina Cuvântului.

Da, așa cum spuneam anterior, fiind caracterizat asemenea oamenilor de cultura din Interbelic de-o capacitate de muncă și de-o modestie ieșită din comun pentru zilele noastre în care a te afirma, mai ales în mediul online, înseamnă totul, Cornelius Florin Stoica a devenit un brand național prin perseverență, seriozitate și muncă asiduă, și totodată un model pentru tinerii teologi care sunt în căutarea unui sens/rost în acest domeniu vast în care simt, uneori, că nu-și găsesc locul.

Prietenul meu a reușit să le arate unora și altora că munca făcută cu pasiune poate aduce atât beneficii sufletești cât și satisfacții de ordin spiritual pentru că, la cât de puțin îl cunosc, miza sau determinarea sa este una singură: munca în ogorul Domnului. Altfel spus: lucrarea sa se desfășoară pentru promovarea activității Bisericii Ortodoxe Române.

În urmă cu aproximativ 10 ani, de când ne-am cunoscut, am început să colaborăm împreună la o serie de interviuri și emisiuni, eu nefiind obișnuit cu microfonul și camera de filmat. Profesionalismul său mi-a demonstrat că se poate face jurnalism bisericesc la noi în Biserică în afară de ceea ce face în mod oficial Patriarhia Română, prin Trinitas TV sau Radio Trinitas. O alternativă la aceste canale media oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române arată că astăzi, în 2025, nu există cenzură bisericească așa cum a existat în perioada regimului comunist, de care m-am ocupat în teza mea de doctorat. Firește, atunci nu se punea problema despre o televiziune a Bisericii, dar asta e altă poveste.

Cert este că, deși a muncit enorm ca să ajungă unde se află astăzi, iar de cele mai multe ori în mod cu totul gratuit, numele lui este asociat pe bună dreptate unui proiect jurnalistic independent, care reprezintă cu cinste Biserica Ortodoxă Română, și anume: Lumina Cuvântului.

Ar mai fi foarte multe de spus însă prefer să mă opresc aici și să recomand tuturor celor care vor avea răbdarea să citească aceste rânduri emisiunea online Lumina Cuvântului, al cărui realizator este bunul meu prieten și al cărui colaborator este și subsemnatul, unde vor găsi lucruri ziditoare de suflet, și nu numai.   

La mulți și fericiți ani bunului meu prieten, Cornelius-Florin Stoica.

 

Pr. Silviu – Constantin Nedelcu