Astăzi, 3 septembrie, în calendarul Bisericii Ortodoxe este
prăznuit Sfântul Cuvios Teoctist al cărui nume l-a primit la călugărie fratele
Teodor Arăpașu, care avea să
devină cel de-al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1986-2007).
Un copil botoșănean de numai 13 de ani, provenind dintr-o
familie mare, el fiind al zecelea copil, a ales ca în anul 1928 să se
închinovieze la schitul Sihăstria Voronei, ce aparținea de Mănăstirea Vorona
sub ascultarea Părintelui Ghedeon. Având rânvă pentru slujirea celor sfinte și
dragoste de carte va fi recomandat, la 15 septembrie 1931, pentru a intra în
marea Lavră a Neamțului, la Seminarul Teologic Monahal. După mutarea
Seminarului de la Neamț la Mănăstirea Cernica, va fi admis în 1932 unde va
deveni unul dintre cei mai buni elevi.
Astfel, fratele Teodor sau Toader, cum i se spunea, urma
cursurile Seminarului Monahal de la Mănăstirea Cernica a luat îngerescul chip prin
depunerea voturilor monahale. Slujba de călugărie a avut loc de sărbătoarea
Schimbării la Față, în data de 6 august 1935, la Sfânta Mănăstire Bistrița de
Neamț, primind numele Sfântului Cuvios Teoctist, care este prăznuit la 3
septembrie. Un nume cu rezonanță în istoria noastră căci Mitropolitul Teoctist al Moldovei (1453-1478) a fost
cel care l-a uns domn pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, la
Direptate.
Devenit ulterior unul dintre cei mai buni colaboratori ai
vrednicului de pomenire Patriarh Justinian (1948-1977), în anul 1973, cu
prilejul instalării sale ca Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, acesta
afirma următoarele despre viitorul Patriarh Teoctist: „cinstirea ce ți se aduce
prin această alegere o socotim întru totul îndreptățită, dar fiind faptul că
Înalt Prea Sfinția Ta te-ai afirmat – printr-o muncă perseverentă, desfășurată
pe parcursul a mai bine de două decenii și încununată cu bogate roade – ca unul
dintre Ierarhii cei mai distinși ai Bisericii Ortodoxe Române”.
Biografia Patriarhului Teoctist a fost una frumoasă dar nu
lipsită de tumult pentru că a traversat mai multe regimuri politice fiind
martorul instaurării regimului comunist ca apoi să vadă în 1990 căderea lui și
zorii libertății țării noastre.
Înalt Prea Sfințitul Părinte Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureșului și
Sătmarului, în anul 2001 afirma următoarele: „dimensiunea lucrării
învățătorești, sfințitoare și de conducere a Prea Fericitului Părinte Patriarh,
este aproape imposibil de cuprins în integralitatea sa, deoarece Monahul care
este Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, cu smerenia, blândețea și
înțelepciunea patriarhilor biblici nu a căutat slava acestei lumi ci zidirea și
întărirea Bisericii lui Hristos”.
Și, totuși, unul dintre colaboratorii săi cei mai
apropiați, care a fost și medicul său personal, Dr. George Stan, i-a dedicat un
volum intitulat Prea Fericitul Părinte
Teoctist Patriarhul României,
pe care l-a publicat în 2005, cu doi înainte de mutarea sa la cele veșnice.
Închei cu un gând al domnului Dr. George Stan: „Pe
Părintele Patriarh Teoctist mi-l amintesc ca liturghisitor și predicator
desăvârșit; bun cunoscător al tipicului, cu gesturi cumpănite și pline de
demnitate, cu voce caldă, citind rugăciunile rar și cu convingere”.
Astăzi, urmând îndemnului Sfântului Apostol Pavel care
spunea în Epistola sa către evrei „Aduceţi-vă aminte
de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu
luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7), se cuvine atât să ne aducem
aminte de faptele bunului și blândului
Patriarh Teoctist, cât și să-i urmăm viața și credința.
Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu
