25

 

În urmă cu 25 de ani, în ziua de 15 octombrie 2000, Prea Sfințitul Părinte Dr. Ambrozie a fost ridicat la treapta de Episcop vicar patriarhal, sub titlul de Sinaitul.

Slujba de hirotonie a avut loc în Biserica „Sf. Spiridon” din București, paraclis patriarhal, fiind săvârșită de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, însoțit de un sobor de ierarhi și clerici.

Evenimentul a fost descris pe scurt în Vestitorul Ortodoxiei, anul XII (2000), nr. 256, 1 noiembrie 2000, p. 2.

Dl Gheorghe Vasilescu (1937-2016), fostul director al Arhivei Sfântului Sinod, a descris pe larg evenimentul în articolul intitulat Alegerea şi hirotonia Prea Sfinţitului Ambrozie Sinaitul, noul episcop vicar patriarhal, publicat în revista Glasul Bisericii, anul LVI (2000), nr. 9-12, p. 179-200.

Mi-au rămas în minte trei lucruri din Cuvântul pe care Părintele Episcop Ambrozie l-a rostit imediat după slujba hirotoniei, și anume:

 

1.      „Sunt şi eu chemat de astăzi la slujirea arhierească, punându-mi-se în faţă, deopotrivă, jugul şi responsabilitatea ei. Sentimentul pe care îl încerc mă duce cu gândul la Ava Amos care, stând în mănăstire, a fost ales episcop. Şi au venit la el toţi stareţii din mănăstirile pustiului la închinăciune, iar episcopul le-a zis: Rugaţi-va pentru mine părinţilor, ca mare sarcina şi greu de purtat mi s-a încredinţat mie şi mult mă înfricoşează îndatorirea arhieriei. Apostolilor le-a fost cu putinţa a păstorii sufletele deoarece erau barbaţi srmţi, dar eu mă vad mai neputincios decât toţi. Căci am aflat scris undeva că întâiul papă al Romei, Leon, înainte să fie făcut episcop, a petrecut patruzeci de zile la rugăciune, lângă mormântul Sfântului Petru. Vieţuind în post, ruga pe Apostol să facă rugăciune pentru dânsul şi să-i ierte greşelile. După ce s-au sfârşit patruzeci de zile, i s-a arătat lui îngerul, grăindu-i: «M-am rugat pentru tine şi ţi s-au iertat toate greşelile! Numai pentru hirotonie să ştii ca ai să dei seama!»” (Ibidem, p. 192).

2.      „Îi mulţumesc Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist şi membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru încrederea acordată, încredințându-i că sfaturile şi îndemnurile pe care mi le vor da vor fi de mare preţ şi ajutor pentru mine” (Ibidem, p. 192).

3.      „Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu şi mă încredinţez Lui, Păstorului Care mântuieşte toiagul şi varga puterii cu fineţea și tandreţea unui desăvârşit Mângâietor, aşa cum Îl înfăţişează Psalmul 22: «Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat». Vă rog pe toţi să mă însoţiţi neîncetat cu rugăciunile dumneavoastră, pentru ca slujirea mea să fie dreaptă, fără prihană, în credinţă şi conştiinţă bună” (Ibidem, p. 193).

 

Ce ar mai fi de adăugat la cele spuse atât de frumos de către Părintele meu, Prea Sfințitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului.

Și totuși, dacă mi-ar fi permis să adaug ceva nu aș spune decât un singur lucru, și anume: recunoștința.

Întreg Cuvântul Prea Sfințitului Ambrozie, care este mult mai lung și de unde am redat aceste câteva fragmente, nu transpare nimic altceva decât recunoștința față de Dumnezeu Care, prin mâna vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, a fost ales episcop. O recunoștință sinceră, fără umbră de falsă smerenie, atât față de Părintele Său spiritual cât și față de ceilalți membri ai Sfântului Sinod, care i-au acordat votul de încredere spre a fi ridicat la treapta de arhiereu.

Închei cu aceste cuvinte ale Părintelui Patriarh Teoctist, rostite atunci, după slujba hirotoniei Sale:

 

„Să ne rugam ca Bunul Dumnezeu să-i ajute Părintelui Ambrozie sa fie arhiereu după pilda Mântuitorului Iisus Hristos, a marilor noştri înaintaşi, Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, care s-a jertfit pentru credinţă, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, cel ce s-a nevoit în Hristos şi alţi ierarhi din istoria noastră. Păstrarea acestui tezaur de credinţă, Părinte Ambrozie, va trebui să devină grija frăţiei tale de zi cu zi. Nu mai eşti, acum, numai al Schitului Darvari şi al fraţilor de acolo, ci eşti al credincioşilor care au confirmat astăzi alegerea frăţiei tale, aparţii Bisericii” (Ibidem, p. 189).

 

Întru mulți și binecuvântați ani în Hristos Domnul, Părintele nostru, și vă doresc să ajungeți sănătos la vârsta vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, Părintele spiritual al Prea Sfinției Voastre!

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu