miercuri, 18 februarie 2026

Jurnal de bibliotecar 5: sms-uri trimise în anii ’60

  

Continuând inventarierea colecţiilor bibliotecii Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române am dat ieri, 17.II.2026, peste o carte a filosofului german Arthur Schopenhauer (1788-1860), din donaţia scriitorului Sorin Titel.

Despre ce este vorba mai precis?

Este vorba despre următorul volum: SCOPENHAUER, A. Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă. Traducere de Titu Maiorescu. Text stabilit de Domnica Filimon-Stoicescu. Studiu introductiv de Prof. univ. Liviu Rusu. Bucureşti: Editura pentru Literatură Universală, 1969.  



Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

 

Deschizând volumul, la pagina de titlu, mi-a astras atenţia o ştampilă dreptunghiulară unde este scris pe două rânduri, cu litere de tipar: „DONAŢIE SORIN TITEL”.

 



Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

 

Deşi am dat peste numeroase cărţi cu această ştampilă, care au aparţinut bibliotecii personale a scriitorului Sorin Titel, n-am avut până acum curiozitatea să răsfoiesc vreuna.

Cu toate acestea, răsfoind exemplarul traducerii lui Schopenhauer, mi-a atras atenţia un bilet împăturit ce era scris pe o bucată de hârtie de matematică, care se afla în interior.

Am extras biletul cu grijă apoi m-am uitat cu atenţie şi am dat peste următorul mesaj:

 

„Vin mîine 17.09.[19]69 la d-tră.

Vă rog să mă aşteptaţi la ora 1400.

Ligia Jurma”.

 



Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

 

Cine a fost Sorin Titel?

 

Sorin Titel (1935-1985) – scurtă biografie

Se naşte la 7 decembrie 1935 în familia unui notar şi licenţiat în Drept, Iosif şi Cornelia Titel din în satul Margina (jud. Timiş).

În anul 1946 se înscrie la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, apoi între anii 1949-1953 va învăţa la Caransebeş.

Va merge apoi la Bucureşti, ca să-şi continuie studiile universitare, unde se va înscrie atât la Institutul de Teatru, la secţia regie film, cât şi la Facultatea de Filologie. După un an va renunţa la Institutul de Teatru şi se va transfera la Facultatea de Filologie, unde nu va apuca să-şi termine studiile întrucât a fost exmatriculat în anul 1957.

Motivul exmatriculării sale a fost acela că în toamna anul 1956, din cauza unor neglijenţe ale serviciului administrativ al Universităţii din Bucureşti, studenţii bursieri nu-şi primiseră încă bursele. În acest context, iscându-se nişte discuţii între studenţi, el a afirmat că ar trebui să meargă să reclame această problemă direct la Minister, pentru rezolvarea ei. Cineva din anturajul de studenţi a transmis cele spuse conducerii U.T.M. al facultăţii şi, din cauza acestei atitudini curajoase, a fost exmatriculat pe 9 mai 1957 de către Consiliul Facultăţii de Filologie, întrunit la 23 martie 1957, „pentru abateri de la disciplina studenţească”[1]. Episodul este descris pe larg de către tatăl său, Iosif Titel, în cartea-biografică pe care i-a dedicat-o fiului său[2].

S-a reînscris apoi în 1957 la Universitatea din Cluj, dar pentru scurt timp pentru că a fost exmatriculat pentru a doua oară în toamna anului 1957, deşi avea toate avizele legale pentru continuarea anului al IV-lea.

Cert este că abia în anul 1961 i se admite cererea de reînscriere la Facultatea de Filologie din Bucureşti, unde îşi ia licenţa în 1964.

Va lucra în mai multe locuri, şi anume:

·       1961-1964 – profesor de limba română şi limba rusă la Hârşova şi Cârpa (jud. Timiş), Caransebeş

·       1964-1971 – redactor la revista Scrisul bănăţean (care şi-a schimbat titlul în 1964 în Orizont) din Timişoara

·       1971-1985 – redactor la revista România literară din Bucureşti

Debutează în anul 1957 cu schiţa Drumul care a fost publicată în revista Tânărul scriitor.

Publică, începând cu anul 1963 mai multe cărţi dintre care pot fi amintite: Copacul (1963), Reîntoarcerea posibilă (1966), Dejunul pe iarbă (1968), Noaptea inocenţilor (1970), Femeie, iată fiul tău (1983) ş.a.

Opera sa a fost publicată integral, în anul 2005, sub îngrijirea D-nei Cristina Balinte, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Aceasta a apărut în două volume din colecţia Opere fundamentale coordonată de Acad. Profesor Eugen Simion[3].

 



Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

 

Se stinge din viaţă la Bucureşti, în 17 ianuarie 1985, din cauza unui cancer pulmonar, şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.

Informaţiile de mai sus au fost preluate de aici, unde poate fi consultată pe larg biografia şi opera acestuia, şi anume:

·       TITEL, Iosif. Clipa i-a fost prea repede (Viaţa lui Sorin Titel). Cuvânt înainte de Eugen Simion. Bucureşti: Cartea Românească, 1991.

·       B[ÂRNA]., N[icolae]. Titel, Sorin. În: SIMION, Eugen (coord. gen.). Dicţionarul general al literaturii române. Ediţia a II-a revizuită, aduăgită şi adusă la zi. Vol. 8 (T-Z). Bucureşti: Editura Muzeul Literaturii Române, 2021, p. 168-173.

 

Şi totuşi: cine era Ligia Jurma?

În anul 1969, scriitorul Sorin Titel avea 34 de ani şi se afla la Timişoara, unde lucra ca redactor al revistei bănăţene Orizont.

Făcând o scurtă căutare pe internet am dat peste o informaţie interesantă în revista Învierea, bubletinul oficial editat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timişoarei din 1990, cu privire la preotul Vasile Vuici, care a slujit în localitatea Margina (jud. Timiş), între anii 1972-1974, şi anume:

 

Vasile Vuici (1972-1974). S-a născut în Voiteni, jud. Timiș, în 18 ianuarie 1945. Școala primară o face în localitatea natală, apoi continuă studiile la Seminarul Teologic din Caransebeș și la Institutul Teologic din Sibiu (1971). La 20 februarie 1972 se căsătorește cu educatoarea Ligia Jurma din Margina, iar la 26 martie a fost sfințit preot pentru parohia Margina și filiile Zorani și Groși. Din cauza comportamentului reprobabil, în anul 1974 a fost mutat disciplinar la parohia Curtea[4].

 

Din această sumară prezentare a preotului Vasile Vuici aflăm câteva informaţii importante despre Ligia Jurma, şi anume:

·       Aceasta era de loc din Margina (jud. Timiş)

·       La 20 februarie 1972 se căsătoreşte cu tânărul teolog Vasile Vuici, ce avea 27 de ani

·       La 26 martie 1972 devine preoteasa tânărului nou hirotonit, pentru parohia Margina şi filiile Zorani şi Groşi, din jud. Timiş

Dacă s-a mutat şi aceasta în noua parohie sau nu, articolul nu menţionează, însă un alt lucru este important, şi anume: pe bunica din partea mamei lui Sorin Titel o chema Ana Jurma şi era din Margine (jud. Timiş)[5].

Cert este că Ligia Jurma, educatoare în localitatea Margina (jud. Timiş), îi trimite un mesaj printr-un bilet scris pe o bucată de hârtie de matematică unde îl anunţă că-i va face o vizită, şi unde i se adresează pe un ton politicos şi oficial. Acest bilet se găsea într-o carte de Schopenhauer pe care i-o împrumutase, cel mai probabil, Sorin Titel lui Ligia Jurma.

Încă nu putem şti cine era Ligia Jurma, însă cu siguranţă nu era vorba despre sora mai mică a scriitorului Sorin Titel, pe care o iubea foarte mult, şi pe care o chema tot Ligia, căsătorită Brânzescu[6].

 

În loc de concluzii

Rămân în suspensie câteva întrebări cu privire la persoana Ligiei Jurma, care l-a vizitat, sau nu, la Timişoara în anul 1969 pe scriitorul Sorin Titel, şi anume:

·       Cine să fi fost oare această persoană, ceva rude mai apropiate sau mai depărtate, pe linia genealogică a bunicii sale după mamă?

·       Să fi venit Ligia Jurma la Timişoara, unde se alfa scriitorul Sorin Titel, ori s-au întâlnit la Margina?

Dacă s-au întâlnit sau nu cei doi cert este că misterul identităţii Ligiei Jurma rămâne încă nerezolvat pentru moment, cel puţin.

Un alt mister mai este acesta: cartea lui Schopenhauer reprezenta mijlocul de comunicare sau într-adevăr a şi citit-o?

Nu contează acest lucru prea mult insă cert este că acest tip de mesagerie se purta prin anii ’60, şi mai devreme chiar, iar cărţile reprezentau modalitatea de transmitere a unor mesaje între iubiţi, prieteni, cunoscuţi, rude etc.

Reţinem însă un lucru important: acest tip de bilete scrise de mână sunt aidoma sms-urilor trimise astăzi care, în anumite epoci, aveau un anume farmec ce-ţi descoperea, pe lângă mesajul propriu zis, din calităţile persoanei cu care urma să te întâlneşti.

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu

 

 



[1] TITEL, Iosif. Clipa i-a fost prea repede (Viaţa lui Sorin Titel). Cuvânt înainte de Eugen Simion. Bucureşti: Cartea Românească, 1991, p. 97.

[2] Ibidem, p. 93-97.

[3] TITEL, Sorin. Opere. Vol. I (Schiţe şi povestiri. Nuvele. Romane). Text stabilit, cronologie, note, comentarii, variante şi repere critice de Cristina Balinte. Prefaţă de Eugen Simion. Bucureşti: Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Univers Enciclopedic, 2005; TITEL, Sorin. Opere. Vol. II (Romane. Scenarii de film). Text stabilit, cronologie, note, comentarii, variante şi repere critice de Cristina Balinte. Prefaţă de Eugen Simion. Bucureşti: Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Univers Enciclopedic, 2005.

[4] TOMONI, Dumitru. Margina – Biserică, şcoală şi comunitate. Repere istorice. În: Învierea, Serie nouă, anul XXXI (2020), nr. 97 (631), p. 16. Disponibil online: https://arhiva.mitropolia-banatului.ro/invierea%20iulie%202020%20final.pdf [site accesat: 18.02.2026].

[5] TITEL, Iosif. Op. cit., p. 35.

[6] Aceasta era matematician, la fel ca soţul ei, Vasile Brânzescu, cu care s-a căsătorit în 1967 cf. TITEL, Iosif. Op. cit., p. 121.

duminică, 8 februarie 2026

20 de ani de la alegerea Prea Sfințitului Părinte Dr. AMBROZIE, întâiul Episcop al Giurgiului (8 februarie 2006). O cronologie a evenimentului

  

În urmă cu 20 de ani avea loc următorul eveniment notabil pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române: alegerea întâiului Episcop al Giurgiului, în persoana Prea Sfințitului Părinte Dr. Ambrozie.

Acest eveniment a fost descris pe larg în presa bisericească ortodoxă din anul 2006, respectiv în revistele Biserica Ortodoxă Română, Glasul Bisericii și Vestitorul Ortodoxiei:

1)        RUSU, Augustin. Lucrările Sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe anul 2006. Sumarul ședinței de lucru din zilele de 17-18 ianuarie 2006. În: Biserica Ortodoxă Română, anul CXXIV (2006), nr. 1-3, p. 28-88

2)        RUSU, Augustin. Lucrările Sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe anul 2006. Sumarul ședinței de lucru din ziua de 9 februarie 2006. În: Biserica Ortodoxă Română, anul CXXIV (2006), nr. 1-3, p. 89-113

3)        VASILESCU, Gheorghe. Alegerea și instalarea Prea Sfințitului Ambrozie în scaunul de episcop al nou înființatei episcopii a Giurgiului. În: Glasul Bisericii, anul LXV (2006), nr. 1-4, p. 305-335

4)        VASILESCU, Gheorghe. Alegerea și instalarea Prea Sfințitului Ambrozie în scaunul de episcop al nou înființatei episcopii a Giurgiului. În: Vestitorul Ortodoxiei, anul XVI (2006), nr. 377-378, 30 aprilie 2006, p. 6-7

 






1. Lucrările Sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe anul 2006. Ședința din zilele de marți-miercuri, 17-18 ianuarie 2006

În prima zi a ședinței, marți – 17 ianuarie 2006, a fost înscrisă pe ordinea de zi, în plenul Sfântului Sinod, la punctul 2 a fost înscris Temeiul nr. 151/2006 cu privire la „Prezentarea în plenul Sfântului Sinod a propunerilor Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, în calitate de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, pentru desemnarea candidaţilor în vederea alegerii titularului în scaunul vacant de Episcop al Episcopiei Giurgiului”[1].

După discutarea celorlalte probleme aflate pe ordinea de zi a comisiilor sinodale, s-a ajuns și la Temeiul nr. 151/2006, prezentat de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist:

 

„Din expunerea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist reiese că noua Episcopie a Giurgiului numără 166 de parohii cu aproape 200 de preoţi, 2 mănăstiri (Comana şi Samurcăşeşti-Ciorogârla), un schit şi un Seminar Teologic, necesitatea înfiinţării unei Episcopii la Giurgiu fiind resimţită de mai multă vreme, chiar din timpul când îndeplinea ascultarea de Episcop-Vicar la Bucureşti.

Pentru organizarea Episcopiei Giurgiului, Prea Fericitul Părinte Patriarh arată că s-a îngrijit personal de buna desfăşurare a alegerilor pentru Adunarea Eparhială care s-a constituit, fiind ales Consiliul Eparhial, Consistoriul Eparhial, precum şi delegarea a 3 membri în Adunarea Naţională Bisericească.

Pentru alegerea titularului în scaunul vacant de Episcop al Episcopiei Giurgiului, cu reşedinţa în Municipiul Giurgiu, Prea Fericirea Sa propune pe doi dintre Episcopii-Vicari, colaboratori ai Prea Fericirii Sale de la Arhiepiscopia Bucureştilor şi de la Centrul Patriarhal: P.S. Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor Varsanufie Prahoveanul şi P.S. Episcop-Vicar Patriarhal Ambrozie Sinaitul, ambii fiind cunoscuţi Sfântului Sinod şi întrunind condiţiile pentru a fi promovaţi în postul de episcop titular al Episcopiei Giurgiului.

«P.S. Episcop-Vicar Varsanufie Prahoveanul a avut mai multe legături cu Episcopia Giurgiului datorită responsabilităţii sale în Arhiepiscopia Bucureştilor din care s-a desprins Episcopia Giurgiului, dar şi P.S. Episcop-Vicar Patriarhal Ambrozie Sinaitul a avut din partea noastră mai multe delegaţii în această nouă Episcopie.

Ambii au activitate remarcabilă, potrivit Deciziilor Patriarhale, conducând sectoare de lucrare bisericească administrativă, culturală şi socială în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor - în cazul P.S. Episcop-Vicar Varsanufie Prahoveanul şi în cadrul Administraţiei Patriarhale - în cazul P.S. Episcop-Vicar Patriarhal Ambrozie Sinaitul, la dosarul înaintat Sfântului Sinod existând pentru fiecare candidat propus câte un curriculum vitae, în care sunt consemnate date referitoare la: studii, viaţă monahală, activitatea pastorală şi misionară, activitatea administrativă, activitatea culturală, activitatea socială şi caritativă, activitatea publicistică şi activitatea de reprezentare în ţară şi peste hotare».

După această prezentare generală, Prea Fericirea Sa face aceste propuneri Sfântului Sinod pentru ca, în consultare, să fie supuşi votului pentru desemnarea drept candidaţi pentru alegerea în scaunul vacant de episcop titular al Episcopiei Giurgiului.

Ca urmare, acceptându-se propunerea fără luări de cuvânt şi în consens tacit, Sfântul Sinod hotărăşte:

Acceptă propunerea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist pentru recomandarea celor doi candidaţi, urmând ca desemnarea să fie făcută prin vot secret.

După desfăşurarea procedurii de votare, la despuierea scrutinului de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Preşedinte se constată că P.S. Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor Varsanufie Prahoveanul a întrunit majoritatea (41 de voturi din 41 votanţi), la rândul său P.S. Episcop-Vicar Patriarhal Ambrozie Sinaitul întrunind majoritatea (40 de voturi din 41 votanţi).

Constatându-se că cei doi candidaţi au întrunit majoritatea statutară a numărului de voturi pentru a fi desemnaţi drept candidaţi pentru alegerea de către Colegiul Electoral Bisericesc, la propunerea Prea Fericitului Părinte Patriarh Preşedinte, Sfântul Sinod hotărăşte:

- Proclamă drept candidaţi desemnaţi pentru a fi propuşi Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea în postul vacant de Episcop titular al Episcopiei Giurgiului pe:

1. P.S. Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor Varsanufie Prahoveanul;

2. P.S. Episcop-Vicar Patriarhal Dr. Ambrozie Sinaitul.

În continuare, în urma consultării care a avut loc la propunerea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist şi în conformitate cu prevederile art. 130 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române privind alegerea clerului superior de către Colegiul Electoral Bisericesc şi cu prevederile art. 131 din acelaşi Statut privind examinarea canonică de către Sfântul Sinod a celor aleşi, plenul Sfântului Sinod, în unanimitate, hotărăşte:

- Aprobă următoarele date pentru desfăşurarea lucrărilor forurilor centrale bisericeşti competente, care vor fii convocate statutar de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist:

- Miercuri, 8 februarie 2006, lucrările Colegiilor Electorale Bisericeşti pentru alegerea Episcopului titular al Episcopiei Caransebeşului şi a Episcopului titular al Episcopiei Giurgiului.

- Joi, 9 februarie 2006, lucrările Sfântului Sinod pentru examinarea canonică a alegerilor respective[2].

 

De reținut, de-aici cei doi candidați propuși pentru postul de episcop-titular al nou înființatei Episcopii a Giurgiului:

·         Prea Sfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

·         Prea Sfințitul Părinte Dr. Ambrozie Sinaitul, Episcop-Vicar Patriarhal

A doua zi, marți – 17 ianuarie 2006, au fost reluate lucrările Sesiunii Sfântului Sinod și, după adoptarea celei de-a doua mitropolii din Transilvania, cu titulatura „Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului”[3], Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a ținut un scurt cuvânt unde amintește și de înființarea noii Episcopii a Giurgiului:

 

Revenind la Episcopia pe care am înfiinţat-o la Giurgiu şi de care sunt legat, vreau să vă spun că a fost un gând al meu încă de când eram episcop-vicar la Arhiepiscopia Bucureştilor şi mă duceam acolo să prezidez conferinţele preoţeşti. În acei ani am salvat Biserica Eroilor din Giurgiu, care trebuia să fie demolată, potrivit planului de sistematizare, ca şi Catedrala Eroilor de la Ploieşti. Am făcut intervenţii la toate autorităţile, centrale şi locale şi cele două biserici au fost cruţate. N-am vorbit niciodată despre aceste lucruri. Le spun acum pentru prima dată. Acest oraş de pe malul Dunării trăieşte astăzi o viaţă intensă, iar dincolo, în dreapta fluviului, la Ruse, pe valea Lomului, de unde ne-a venit aici Cuviosul Părinte Dimitrie cel Nou, există mitropolie. Odată, fiind o sărbătoare la Ruse, au fost invitaţi şi cei de la Giurgiu, dar pentru că au participat autorităţile şi mitropolitul locului, a trebuit să dau delegaţie unui ierarh de la Bucureşti să meargă acolo, ca să fim şi noi reprezentaţi la nivel de episcop. Acestea şi altele au determinat hotărârea de a înfiinţa o Episcopie la Giurgiu. Spunându-vă că am trăit acolo momente de mare bucurie sufletească atunci când am constituit Adunarea Eparhială, vă mulţumesc pentru aprobarea de a face propuneri pentru alegerea de episcop care va urma[4].

  

Foarte interesantă mărturia vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, unde menționează două lucruri extrem de importante:

·         Ideea de-a înființa Episcopia Giurgiului a avut-o încă de când era Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1950-1962)[5]

·         Faptul că a făcut intervenții, la toate instituțiile și autoritățile centrale și locale, în acei ani de tristă amintire ai regimului comunist, pentru a opri demolarea Bisericii Eroilor din Giurgiu

 






2. Ședința Colegiului Electoral Bisericesc din 8 februarie 2006

Regretatul profesor Gheorghe Vasilescu (1937-2016), fost director al Arhivelor Sfântului Sinod, descrie acest eveniment pe larg în revista Glasul Bisericii[6], buletinul oficial al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, într-un scurt articol de 2 pagini din 30 aprilie 2006, publicat în Vestitorul Ortodoxiei[7], periodic de informație bisericească, teologie și spiritualitate al Patriarhiei Române.




Acesta menționează faptul că

 

„încă de la începutul anului 2000, clerul și credincioșii din municipiul și județul Giurgiu au înaintat Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, în calitate de Arhiepiscop al Bucureștilor și Mitropolit al Munteniei și Dobrogei, cererea de înființare a unei episcopii în aceasta zona de graniță a țării, limitrofă Dunării, cu o populație de peste trei sute de mii locuitori, în majoritate ortodocși, ţinând seama că prezența permanentă a unui ierarh în mijlocul lor le-ar spori râvna în apărarea și păstrarea credinţei ortodoxe și a tradiţiilor romanești pe aceste meleaguri străvechi. În susținerea acestei cereri s-au adus argumente de ordin istoric și geografic, pastoral-misionar și administrativ-bisericesc, precum și de asistență social-filantropica și religioasă. Cererea a fost sprijinită și de autorităţile locale, care s-au oferit sa asigure condiţii corespunzătoare de funcţionare noii episcopii”[8].


Astfel,

 

„Pe temeiul prevederilor art. 130, al 3 din Statutul pentru organizarea și funcționare[a] Bisericii Ortodoxe Romane, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a convocat la București, pentru ziua de 8 februarie 2006, Colegiul Electoral Bisericesc în vederea alegerii noului episcop al Giurgiului”[9].

 

A fost constituit Secretariatul și apoi s-a făcut „citirea apelului nominal, în urma căruia a rezultat că sunt prezenţi majoritatea membrilor cu drept să voteze”[10], iar apoi a luat Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, din al cărui cuvânt reținem următoarele: „De aceea, cunoscând bine orașul, căci acum șaizeci de ani, când eram episcop-vicar la București, mergeam des acolo, prezidam conferințele preotești și slujeam în bisericile ale căror imagini mi-au rămas vii în amintire m-am gândit la o episcopie la Giurgiu”[11].

După momentul votării, Patriarhul Teoctist a citit apoi

 

„cu voce tare, numele candidatului înscris pe fiecare buletin în parte, rezultând în final că majoritatea absolută a voturilor exprimate le-a întrunit PS Episcop Ambrozie Sinaitul. Potrivit acestui rezultat, Prea Fericitul Parinte Patriarh 1-a declarat ales de Colegiul Electoral în scaunul de episcop al nou înfiinţatei Episcopii a Giurgiului pe PS Episcop Ambrozie, cu precizarea ca alegerea va fi supusa examinării și cercetării canonice a Sfântului Sinod”[12].

 

După ce a mulțumit Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea făcută, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a rostit următorul cuvânt:

 

„Pentru mine personal este o mare bucurie încoronarea acestei eparhii cu ierarhul ei legiuit, prin votul de astăzi al Colegiului Electoral, care s-a îndreptat către Prea Sfinţitul Ambrozie Sinaitul, chemându-1 la aceasta nouă ascultare de primul episcop al noii Episcopii a Giurgiului. Pe baza voturilor primite, îl proclam ales și rog pe Bunul Dumnezeu să-i binecuvânteze viata și lucrarea, ca să împlinească încrederea membrilor Colegiului Electoral Bisericesc care l-au ales. De câțiva ani, Episcopia Giurgiului a fost în atenţia mea și a colaboratorilor mei de la Arhiepiscopia Bucureștilor, dar a fost și în atenția binevoitoare a autorităților locale, cum spuneam la început, care ne-au ajutat sa rezolvăm problemele legate de clădirea seminarului, de reședința episcopului, de localul cancelariei eparhiale. Mai presus de toate a fost, ca de obicei, dorinţa arzătoare a clerului și a credincioșilor din acest județ vestit, de altfel, prin istoria sa veche, ce a înscris numele unor mari personalități care au trecut pe aici și au apărat țara și fiinţa neamului nostru în vremuri de restriște. […] Prea Sfinţitul Episcop Ambrozie, cum ați citit în Curiculum vitae pe care 1-ați primit, a studiat la Tesalonic, în Grecia, unde a dobândit doctoratul în teologie, și este familiarizat cu lumea din sudul Dunării, încât va înnoda o legătură vie nu numai cu orașul Ruse, care are ierarh, dar și cu mulţimea de credincioși care, de-a lungul Dunării, până sus la Timoc, și acum vorbesc și simt românește. Este o lucrare la care Bunul Dumnezeu ne va ajuta și cu bucurie aduc mulţumire de aici credincioșilor din Giurgiu, un oraș foarte frumos”[13].

 

Acesta își continuă îndemnul părintesc cu un cuvânt înduioșător, pe care doar un adevărat Părinte duhovnicesc îl putea rosti fiului său sufletesc:

 

„Adresez Prea Sfinţitului Episcop Ambrozie felicitări pentru vrednicia aceasta, care, însă, mă dezavantajează pe mine. Prea Sfinţitul, ca vicar aici, la București, a fost un braț scump al meu. Patriarhia are în zilele noastre multe îndatoriri, începând cu cele la care aţi participat astăzi și terminând cu altele la fel de necesare. Dânsul a condus un sector foarte important al vieţii noastre bisericești de la Patriarhie. Dar în fața cerințelor Bisericii m-am gândit să-1 propun pentru această nouă eparhie și vă mulțumesc că 1-ați ales pe Prea Sfinţitul Ambrozie. Tot atât de preţios îmi este și Prea Sfinţitul Episcop Varsanufie Prahoveanul. Amândoi au ctitorit mănăstiri, biserici și acte filantropice și de asistență socială de mare valoare. Prea Sfinţite Părinte Ambrozie, cu aceste gânduri, va îmbrătișez în numele Sfântului Sinod și vă aduc la cunoștință că voia credincioșilor și a preoților de la Giurgiu este să le fiți păstor duhovnicesc. Dumnezeu să vă ajute să-i conduceți pe drumul cel mântuitor”[14].

 

Ce frumoasă caracterizare pe care Patriarhul Teoctist i-o face Prea Sfințitului Părinte Ambrozie: „braț scump al meu[15].

Aproape că transpare, din lectura textului, îmbrățișarea duioasă a venerabilului Patriarh către tânărul său colaborator.

Așadar, ce ar mai fi de zis la cele aceste cuvinte rostite de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist?

Aș mai adăuga eu doar un singur lucru: acesta reprezintă modelul autentic, adevărat, de Ierarh care este mai întâi de toate Părinte sufletesc pentru ucenicul său mai mic, pentru fiul său spiritual, pe care, asemenea păsării cu puii săi, îl ajută să crească singur și îi face vânt, cu aripile sale, dându-i curaj să poată zbura, la momentul potrivit, singur ca să poată explora văzduhul.

 




3. Lucrările Sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe anul 2006. Ședința din ziua de marți, 9 februarie 2006

În ședința din data de 9 februarie 2006 a fost prezentat în plenul Sfântului Sinod, de către Comisia Canonico-Juridică și pentru Disciplină, la punctul nr. 3 – Temeiul cu nr. 151/2006, respectiv „Procesul-Verbal al Biroului Colegiului Electoral Bisericesc din 8 februarie 2006 în legătură cu alegerea de Episcop al Episcopiei Giurgiului”[16].

Apoi, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist l-a invitat pe Prea Sfințitul Părinte Calinic, Episcopul Argeşului şi Muscelului, în calitate de raportor al Comisiei Canonice-Juridice şi pentru Disciplină, să prezinte referatele, între care și pe cel cu privire la alegerea de Episcopului titular al Episcopiei Giurgiului:

 

În conformitate cu prevederile art. 130, al. 12 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Sinod a primit Procesul-Verbal al Biroului Colegiului Electoral Bisericesc din 8 februarie 2006 privind alegerea de Episcop al Episcopiei Giurgiului, pentru examinarea şi cercetarea canonică a alegerii.

Comisia Canonică-Juridică şi pentru Disciplină, în urma examinării şi cercetării canonice a alegerii, a constatat următoarele:

- potrivit prevederilor art. 129, al. 3 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Sinod, în şedinţa sa de lucru din 17-18 ianuarie 2006, ca urmare a votului secret exprimat, a propus drept candidaţi pentru alegerea de Episcop al Episcopiei Giurgiului pe: P.S. Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi pe P.S. Ambrozie Sinaitul, Episcop-Vicar Patriarhal;

- în conformitate cu prevederile art. 129, al. 4 din Statut, cu adresa nr. 151/2006, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a convocat pe membrii Colegiului Electoral Bisericesc pentru ziua de miercuri, 8 februarie 2006, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, comunicând confidenţial acestora, numele celor doi candidaţi însoţite de curriculum vitae;

- lucrările Colegiului Electoral Bisericesc s-au desfăşurat cu respectarea prevederilor canonice, statutare şi regulamentare bisericeşti, fiind prezidate de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, în calitatea sa de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei;

- la încheierea despuierii scrutinului s-a constatat că din numărul total de 135 membri alegători prezenţi, voturile au fost exprimate după cum urmează: P.S. Ambrozie Sinaitul, Episcop-Vicar Patriarhal - 106 voturi, P.S. Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor - 28 voturi şi 1 vot nul;

- în temeiul prevederilor art. 130, al. 9 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, Preşedintele Colegiului Electoral Bisericesc, în calitatea sa de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, a proclamat rezultatul alegerii pentru ocuparea scaunului vacant de Episcop al Episcopiei Giurgiului, în urma căreia, P.S. Episcop-Vicar Patriarhal Ambrozie Sinaitul a obţinut majoritatea absolută a voturilor.

Ca urmare a examinării şi cercetării canonice a alegerii, consemnată în Procesul-Verbal al Biroului Colegiului Electoral Bisericesc, şi pe temeiul prevederilor art. 131, al.l din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române,

Comisia Canonică-Juridică şi pentru Disciplină a constatat că alegerea s-a desfăşurat statutar şi regulamentar şi că cel ales întruneşte condiţiile canonice, fiind deja arhiereu în funcţiune.

Având în vedere constatările consemnate în procesul verbal al Biroului Colegiului cu privire la examinarea şi cercetarea canonică a alegerii;

în urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei Canonice-Juridice şi pentru Disciplină, Sfântul Sinod hotărăşte:

- Ia act că alegerea Prea Sfinţitului Episcop-Vicar Patriarhal Ambrozie Sinaitul, ca Episcop al Episcopiei Giurgiului s-a săvârşit cu respectarea dispoziţiilor art. 129 şi 120 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.

- Validează şi aprobă alegerea făcută de Colegiul Electoral Bisericesc în ziua de 8 februarie 2006 pentru postul de Episcop al Episcopiei Giurgiului, în persoana Prea Sfinţitului Episcop-Vicar Patriarhal Ambrozie Sinaitul.

- Adresează Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist rugămintea de face cuvenitele demersuri către autorităţile de stat competente în vederea emiterii Decretul Prezidenţial de recunoaştere.

- în conformitate cu prevederile art.131, al. 3 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, adresează Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, în calitatea sa de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, rugămintea de a lua măsurile canonice şi statutare pentru emiterea Gramatei Mitropolitane în vederea înscăunării şi instalării canonice a Prea Sfinţitului Episcop-Vicar Patriarhal Ambrozie Sinaitul, ca Episcop al Episcopiei Giurgiului, potrivit datinilor Bisericii Ortodoxe Românei la data la care se va socoti de cuviinţă.

Luând cuvântul, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist mărturiseşte, pe de o parte, bucuria că împreună cu Sfântul Sinod au dat Episcopiei Giurgiului la început de drum, un episcop tânăr, cu pregătire teologică în ţară şi străinătate şi cu experienţă administrativă pe care a dobândit-o în Administraţia Patriarhală, în calitate de colaborator apropiat, adresând felicitări Prea Sfinţitului Episcop Ambrozie, cu urări de bun spor în lucrarea care îl aşteaptă[17].

 

De reținut frumoasa urare, făcută din inimă de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, care își mărturisește bucuria că „împreună cu Sfântul Sinod au dat Episcopiei Giurgiului la început de drum, un episcop tânăr, cu pregătire teologică în ţară şi străinătate şi cu experienţă administrativă pe care a dobândit-o în Administraţia Patriarhală, în calitate de colaborator apropiat”[18].


În loc de concluzii

În aceeași zi 8 februarie, dar în urmă cu 20 de ani, după terminarea numărării voturilor de către Colegiul Electoral Bisericesc, Prea Sfințitul Părinte Ambrozie a fost ales Episcop al Giurgiului și a rostit un cuvânt atât către Patriarhul Teoctist, cât și față de toți cei prezenți, de unde reținem doar atât:

 

„Dacă astăzi, Sfântul Duh a binevoit, prin votul măritului Colegiu Electoral Bisericesc, să fiu ales episcop al Giurgiului, răspunsul meu nu poate fi decât: «Aici sunt, Doamne!» […] Rămân, totodată, fiu duhovnicesc al Prea Fericirii Sale, așa cum m-au cunoscut și m-au ales distinșii membri ai Colegiului Electoral Bisericesc și credincioșii din Giurgiu, cărora le voi dedica, de acum înainte, tot rostul slujirii mele arhierești. Primesc cu ascultare și bucurie porunca de a merge între preoții și credincioșii din Giurgiu ca episcop și răspund cu dragoste chemării acestora de a le fi păstor. Impulsionat, pe de o parte, de iubirea părintească a Prea Fericirii Sale, atras, pe de altă parte, de iubirea de fii a celor ce mă cheamă să le fiu părinte duhovnicesc, sunt cuprins de o emoţie adâncă, pentru că, personal, mă aflu la un nou început, iar instituțional, voi pune un început și nu mă aștept să fie deloc ușor. Am însă nădejde puternică în Preamilostivul Dumnezeu, în sfatul vrednicilor ierarhi ai Bisericii, precum și în rugăciunile Dumneavoastră, ale tuturor. […] Atunci, la alegerea ca episcop-vicar patriarhal, m-ați încurajat să-mi sprijin nepriceperea vârstei pe covârșitoarea Prea Fericirii Voastre experiență, acum îmi îngăduiți să rămân aproape de bătăile inimii părintești a Prea Fericirii Voastre căci, iată, sosesc vremurile deplinei mele maturizări. Pentru tot ce mi-ați dăruit până acum, se cuvine să vă mulțumesc în chip deosebit, socotind, însă, neîncheiată rămânerea mea sub aripa părintească a Prea Fericirii Voastre”[19].

 

Ar mai fi foarte multe alte lucruri de spus însă închei cu un simplu cuvânt adresat, și pe această cale, Părintelui nostru sufletesc, al tuturor preoților, monahilor și credincioșilor din Episcopia Giurgiului: astăzi s-a împlinit sorocul primilor 20 de ani de la chemarea de Sus, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin mâna vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, spre a păstori nou înființata episcopie de la Giurgiu.





Întru mulți ani, Prea Sfințitului Părinte Dr. Ambrozie, întâiul episcop al Giurgiului!

Întru mulți ani, Părintele meu!

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu

Consilier cultural al Episcopiei Giurgiului



[1] RUSU, Augustin. Lucrările Sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe anul 2006. Sumarul ședinței de lucru din zilele de 17-18 ianuarie 2006. În: Biserica Ortodoxă Română, anul CXXIV (2006), nr. 1-3, p. 35.

[2] Ibidem, p. 40-41.

[3] Ibidem, p. 58.

[4] Ibidem, p. 59-60.

[5] De fapt ar fi fost Episcop-vicar Patriarhal cu titlul „Botoșăneanul” cf. MORARU, Alexandru. Dicționarul ierarhilor români și străini slujitori ai credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române. București: Basilica, 2015, p. 37.

[6] VASILESCU, Gheorghe. Alegerea și instalarea Prea Sfințitului Ambrozie în scaunul de episcop al nou înființatei episcopii a Giurgiului. În: Glasul Bisericii, anul LXV (2006), nr. 1-4, p. 305-335.

[7] VASILESCU, Gheorghe. Alegerea și instalarea Prea Sfințitului Ambrozie în scaunul de episcop al nou înființatei episcopii a Giurgiului. În: Vestitorul Ortodoxiei, anul XVI (2006), nr. 377-378, 30 aprilie 2006, p. 6-7.

[8] VASILESCU, Gheorghe. Alegerea și instalarea Prea Sfințitului Ambrozie în scaunul de episcop al nou înființatei episcopii a Giurgiului. În: Glasul Bisericii, anul LXV (2006), nr. 1-4, p. 305.

[9] Ibidem, p. 307.

[10] Ibidem, p. 308.

[11] Ibidem, p. 308.

[12] Ibidem, p. 309.

[13] Ibidem, p. 310-311.

[14] Ibidem, p. 311.

[15] Ibidem, p. 311.

[16] RUSU, Augustin. Lucrările Sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe anul 2006. Sumarul ședinței de lucru din ziua de 9 februarie 2006. În: Biserica Ortodoxă Română, anul CXXIV (2006), nr. 1-3, p. 93.

[17] Ibidem, p. 97-99.

[18] Ibidem, p. 99.

[19] VASILESCU, Gheorghe. Alegerea și instalarea Prea Sfințitului Ambrozie în scaunul de episcop al nou înființatei episcopii a Giurgiului. În: Glasul Bisericii, anul LXV (2006), nr. 1-4, p. 312.