Jurnal de bibliotecar 5: sms-uri trimise în anii ’60

  

Continuând inventarierea colecţiilor bibliotecii Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române am dat ieri, 17.II.2026, peste o carte a filosofului german Arthur Schopenhauer (1788-1860), din donaţia scriitorului Sorin Titel.

Despre ce este vorba mai precis?

Este vorba despre următorul volum: SCOPENHAUER, A. Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă. Traducere de Titu Maiorescu. Text stabilit de Domnica Filimon-Stoicescu. Studiu introductiv de Prof. univ. Liviu Rusu. Bucureşti: Editura pentru Literatură Universală, 1969.  

Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

 

Deschizând volumul, la pagina de titlu, mi-a astras atenţia o ştampilă dreptunghiulară unde este scris pe două rânduri, cu litere de tipar: „DONAŢIE SORIN TITEL”.

 

Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

 

Deşi am dat peste numeroase cărţi cu această ştampilă, care au aparţinut bibliotecii personale a scriitorului Sorin Titel, n-am avut până acum curiozitatea să răsfoiesc vreuna.

Cu toate acestea, răsfoind exemplarul traducerii lui Schopenhauer, mi-a atras atenţia un bilet împăturit ce era scris pe o bucată de hârtie de matematică, care se afla în interior.

Am extras biletul cu grijă apoi m-am uitat cu atenţie şi am dat peste următorul mesaj:

 

„Vin mîine 17.09.[19]69 la d-tră.

Vă rog să mă aşteptaţi la ora 14⁰⁰.

Ligia Jurma”.

 

Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

 

Cine a fost Sorin Titel?

 

Sorin Titel (1935-1985) – scurtă biografie

Se naşte la 7 decembrie 1935 în familia unui notar şi licenţiat în Drept, Iosif şi Cornelia Titel din în satul Margina (jud. Timiş).

În anul 1946 se înscrie la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, apoi între anii 1949-1953 va învăţa la Caransebeş.

Va merge apoi la Bucureşti, ca să-şi continuie studiile universitare, unde se va înscrie atât la Institutul de Teatru, la secţia regie film, cât şi la Facultatea de Filologie. După un an va renunţa la Institutul de Teatru şi se va transfera la Facultatea de Filologie, unde nu va apuca să-şi termine studiile întrucât a fost exmatriculat în anul 1957.

Motivul exmatriculării sale a fost acela că în toamna anul 1956, din cauza unor neglijenţe ale serviciului administrativ al Universităţii din Bucureşti, studenţii bursieri nu-şi primiseră încă bursele. În acest context, iscându-se nişte discuţii între studenţi, el a afirmat că ar trebui să meargă să reclame această problemă direct la Minister, pentru rezolvarea ei. Cineva din anturajul de studenţi a transmis cele spuse conducerii U.T.M. al facultăţii şi, din cauza acestei atitudini curajoase, a fost exmatriculat pe 9 mai 1957 de către Consiliul Facultăţii de Filologie, întrunit la 23 martie 1957, „pentru abateri de la disciplina studenţească”[1]. Episodul este descris pe larg de către tatăl său, Iosif Titel, în cartea-biografică pe care i-a dedicat-o fiului său[2].

S-a reînscris apoi în 1957 la Universitatea din Cluj, dar pentru scurt timp pentru că a fost exmatriculat pentru a doua oară în toamna anului 1957, deşi avea toate avizele legale pentru continuarea anului al IV-lea.

Cert este că abia în anul 1961 i se admite cererea de reînscriere la Facultatea de Filologie din Bucureşti, unde îşi ia licenţa în 1964.

Va lucra în mai multe locuri, şi anume:

·       1961-1964 – profesor de limba română şi limba rusă la Hârşova şi Cârpa (jud. Timiş), Caransebeş

·       1964-1971 – redactor la revista Scrisul bănăţean (care şi-a schimbat titlul în 1964 în Orizont) din Timişoara

·       1971-1985 – redactor la revista România literară din Bucureşti

Debutează în anul 1957 cu schiţa Drumul care a fost publicată în revista Tânărul scriitor.

Publică, începând cu anul 1963 mai multe cărţi dintre care pot fi amintite: Copacul (1963), Reîntoarcerea posibilă (1966), Dejunul pe iarbă (1968), Noaptea inocenţilor (1970), Femeie, iată fiul tău (1983) ş.a.

Opera sa a fost publicată integral, în anul 2005, sub îngrijirea D-nei Cristina Balinte, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Aceasta a apărut în două volume din colecţia Opere fundamentale coordonată de Acad. Profesor Eugen Simion[3].

 

Sursa: Biblioteca Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române

 

Se stinge din viaţă la Bucureşti, în 17 ianuarie 1985, din cauza unui cancer pulmonar, şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.

Informaţiile de mai sus au fost preluate de aici, unde poate fi consultată pe larg biografia şi opera acestuia, şi anume:

·       TITEL, Iosif. Clipa i-a fost prea repede (Viaţa lui Sorin Titel). Cuvânt înainte de Eugen Simion. Bucureşti: Cartea Românească, 1991.

·       B[ÂRNA]., N[icolae]. Titel, Sorin. În: SIMION, Eugen (coord. gen.). Dicţionarul general al literaturii române. Ediţia a II-a revizuită, aduăgită şi adusă la zi. Vol. 8 (T-Z). Bucureşti: Editura Muzeul Literaturii Române, 2021, p. 168-173.

 

Şi totuşi: cine era Ligia Jurma?

În anul 1969, scriitorul Sorin Titel avea 34 de ani şi se afla la Timişoara, unde lucra ca redactor al revistei bănăţene Orizont.

Făcând o scurtă căutare pe internet am dat peste o informaţie interesantă în revista Învierea, bubletinul oficial editat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timişoarei din 1990, cu privire la preotul Vasile Vuici, care a slujit în localitatea Margina (jud. Timiş), între anii 1972-1974, şi anume:

 

„Vasile Vuici (1972-1974). S-a născut în Voiteni, jud. Timiș, în 18 ianuarie 1945. Școala primară o face în localitatea natală, apoi continuă studiile la Seminarul Teologic din Caransebeș și la Institutul Teologic din Sibiu (1971). La 20 februarie 1972 se căsătorește cu educatoarea Ligia Jurma din Margina, iar la 26 martie a fost sfințit preot pentru parohia Margina și filiile Zorani și Groși. Din cauza comportamentului reprobabil, în anul 1974 a fost mutat disciplinar la parohia Curtea”[4].

 

Din această sumară prezentare a preotului Vasile Vuici aflăm câteva informaţii importante despre Ligia Jurma, şi anume:

·       Aceasta era de loc din Margina (jud. Timiş)

·       La 20 februarie 1972 se căsătoreşte cu tânărul teolog Vasile Vuici, ce avea 27 de ani

·       La 26 martie 1972 devine preoteasa tânărului nou hirotonit, pentru parohia Margina şi filiile Zorani şi Groşi, din jud. Timiş

Dacă s-a mutat şi aceasta în noua parohie sau nu, articolul nu menţionează, însă un alt lucru este important, şi anume: pe bunica din partea mamei lui Sorin Titel o chema Ana Jurma şi era din Margine (jud. Timiş)[5].

Cert este că Ligia Jurma, educatoare în localitatea Margina (jud. Timiş), îi trimite un mesaj printr-un bilet scris pe o bucată de hârtie de matematică unde îl anunţă că-i va face o vizită, şi unde i se adresează pe un ton politicos şi oficial. Acest bilet se găsea într-o carte de Schopenhauer pe care i-o împrumutase, cel mai probabil, Sorin Titel lui Ligia Jurma.

Încă nu putem şti cine era Ligia Jurma, însă cu siguranţă nu era vorba despre sora mai mică a scriitorului Sorin Titel, pe care o iubea foarte mult, şi pe care o chema tot Ligia, căsătorită Brânzescu[6].

 

În loc de concluzii

Rămân în suspensie câteva întrebări cu privire la persoana Ligiei Jurma, care l-a vizitat, sau nu, la Timişoara în anul 1969 pe scriitorul Sorin Titel, şi anume:

·       Cine să fi fost oare această persoană, ceva rude mai apropiate sau mai depărtate, pe linia genealogică a bunicii sale după mamă?

·       Să fi venit Ligia Jurma la Timişoara, unde se alfa scriitorul Sorin Titel, ori s-au întâlnit la Margina?

Dacă s-au întâlnit sau nu cei doi cert este că misterul identităţii Ligiei Jurma rămâne încă nerezolvat pentru moment, cel puţin.

Un alt mister mai este acesta: cartea lui Schopenhauer reprezenta mijlocul de comunicare sau într-adevăr a şi citit-o?

Nu contează acest lucru prea mult insă cert este că acest tip de mesagerie se purta prin anii ’60, şi mai devreme chiar, iar cărţile reprezentau modalitatea de transmitere a unor mesaje între iubiţi, prieteni, cunoscuţi, rude etc.

Reţinem însă un lucru important: acest tip de bilete scrise de mână sunt aidoma sms-urilor trimise astăzi care, în anumite epoci, aveau un anume farmec ce-ţi descoperea, pe lângă mesajul propriu zis, din calităţile persoanei cu care urma să te întâlneşti.

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu

 

 

---

[1] TITEL, Iosif. Clipa i-a fost prea repede (Viaţa lui Sorin Titel). Cuvânt înainte de Eugen Simion. Bucureşti: Cartea Românească, 1991, p. 97.

[2] Ibidem, p. 93-97.

[3] TITEL, Sorin. Opere. Vol. I (Schiţe şi povestiri. Nuvele. Romane). Text stabilit, cronologie, note, comentarii, variante şi repere critice de Cristina Balinte. Prefaţă de Eugen Simion. Bucureşti: Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Univers Enciclopedic, 2005; TITEL, Sorin. Opere. Vol. II (Romane. Scenarii de film). Text stabilit, cronologie, note, comentarii, variante şi repere critice de Cristina Balinte. Prefaţă de Eugen Simion. Bucureşti: Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Univers Enciclopedic, 2005.

[4] TOMONI, Dumitru. Margina – Biserică, şcoală şi comunitate. Repere istorice. În: Învierea, Serie nouă, anul XXXI (2020), nr. 97 (631), p. 16. Disponibil online: https://arhiva.mitropolia-banatului.ro/invierea%20iulie%202020%20final.pdf [site accesat: 18.02.2026].

[5] TITEL, Iosif. Op. cit., p. 35.

[6] Aceasta era matematician, la fel ca soţul ei, Vasile Brânzescu, cu care s-a căsătorit în 1967 cf. TITEL, Iosif. Op. cit., p. 121.