Cine, mai ales dintre colegii mei bibliotecari, poate să spună că munca de bibliotecar nu are uneori satisfacții dar și surprize, unele chiar amuzante?
Astăzi, în timp ce scotoceam prin depozitul bibliotecii, am dat peste o carte scrisă de Nicolae Iorga. Este vorba despre volumul II al unei lucrări intitulată Oameni cari au fost, ediția din 1935, publicată la București, la Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”.
Nimic deosebit cu excepția unei ștamplie care mi-a atras în mod inevitabil atenția, unde scrie cu litere de tipar „FURAT DIN BIBLIOTECA [lui] ADRIAN SCĂRLĂTESCU”.
Dedesubt apar câteva rânduri explicative, la fel de amuzante că acest text, și anume:
„NOTĂ. Sunt
nevoit să desfigurez acest volum pentru faptul că zilnic îmi dispare (sic!)
cărți din bibliotecă.
Nu împrumut
cărți.
Volumul acesta în
afară de biblioteca mea este furat”.
Această ștampilă apare atât pe pagina de titlu a cărții cât și pe pagina următoare, unde Nicolae Iorga vorbește despre Doctorul Iacob Felix.
După ce am râs copios preț de câteva minute mi-am pus în mod firesc întrebarea: cine a fost acel personaj numit Adrian Scărlătescu, un om care s-a gândit să recurgă la un gest atât de extrem încât să-și comande, în urmă cu 90 de ani, o ștampilă cu un text atât de caraghios.
O altă întrebare care mi-a venit în minte a fost aceasta: cine erau acei „hoți” (a se înțelege cititorii bibliotecii) care să fi avut atâta dragoste de carte încât să-și fi însușit chiar din biblioteca zgârcitului de Adrian Scărlătescu cărțile de care erau interesați?
Oare hoții de-acum un secol nu aveau oare alte preocupări încât să-l determine pe bietul om să-și desfigureze (sic!) propriile cărți?
Cert este că acest haios personaj interbelic este unul extrem de interesant și nu pot să nu-mi pun întrebarea, ultima de această dată: ce dimensiune (câte volume de carte/periodice) avea biblioteca sa?
Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.