Zilele Europene ale Patrimoniului, ed. a III-a, Giurgiu (19-21 septembrie 2025)

 

Vineri, 19 septembrie 2025, am avut bucuria să particip la ediția a III-a a Zilelor Europene ale Patrimoniului, eveniment care s-a desfășurat la Giurgiu fiind organizat de către Consiliul Județean Giurgiu și de Biblioteca Județeană „I. A. Bassarabescu” Giurgiu.

Am participat ca delegat din partea Prea Sfinției Sale, Prea Sfințitul Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, unde am avut privilegiul să vorbesc la deschiderea acestui frumos eveniment cultural, pe esplanada din fața Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu, alături de alte oficialități și personalități locale din orașul Giurgiu.

Astfel, am avut deosebita onoare să rostesc câteva cuvinte chiar la deschidere după o elogioasă prezentare făcută de către Dl Octavian Ursulescu, președintele de onoare al evenimentului. 

În cuvântul meu am transmis un gând bun și binecuvântarea din partea Prea Sfințitului Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, unde l-am amintit și pe marele scriitor argentinian Jorge Luis Borges care își imagina Raiul asemenea unei biblioteci.

Nu în ultimul rând doresc să-i aduc mulțumiri D-nei Daniela Bardan, Manager al Bibliotecii Județene „I. A. Bassarabescu” Giurgiu, o gazdă desăvârșită și „inima” a acestui eveniment cultural pe care a reușit să-l organizeze atât de frumos.

În încheiere aș dori să mai adaug un lucru, așa cum spunea și Dl Octavian Ursulescu, și anume că Biserica Ortodoxă Română, prin Episcopia Giurgiului, sprijină organizarea acestor evenimente culturale și promovarea lecturii la nivel local.

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu

Consilier cultural și de comunicații media al Episcopiei Giurgiului

 

„Aduceți-vă aminte de mai marii voștri…” (Evrei 13, 7) – Patriarhul Teoctist Arăpașu (1915-2007)

 

Astăzi, 3 septembrie, în calendarul Bisericii Ortodoxe este prăznuit Sfântul Cuvios Teoctist al cărui nume l-a primit la călugărie fratele Teodor Arăpașu, care avea să devină cel de-al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1986-2007).

Un copil botoșănean de numai 13 de ani, provenind dintr-o familie mare, el fiind al zecelea copil, a ales ca în anul 1928 să se închinovieze la schitul Sihăstria Voronei, ce aparținea de Mănăstirea Vorona sub ascultarea Părintelui Ghedeon. Având rânvă pentru slujirea celor sfinte și dragoste de carte va fi recomandat, la 15 septembrie 1931, pentru a intra în marea Lavră a Neamțului, la Seminarul Teologic Monahal. După mutarea Seminarului de la Neamț la Mănăstirea Cernica, va fi admis în 1932 unde va deveni unul dintre cei mai buni elevi.

Astfel, fratele Teodor sau Toader, cum i se spunea, urma cursurile Seminarului Monahal de la Mănăstirea Cernica a luat îngerescul chip prin depunerea voturilor monahale. Slujba de călugărie a avut loc de sărbătoarea Schimbării la Față, în data de 6 august 1935, la Sfânta Mănăstire Bistrița de Neamț, primind numele Sfântului Cuvios Teoctist, care este prăznuit la 3 septembrie. Un nume cu rezonanță în istoria noastră căci Mitropolitul Teoctist al Moldovei (1453-1478) a fost cel care l-a uns domn pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, la Direptate.  

Devenit ulterior unul dintre cei mai buni colaboratori ai vrednicului de pomenire Patriarh Justinian (1948-1977), în anul 1973, cu prilejul instalării sale ca Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, acesta afirma următoarele despre viitorul Patriarh Teoctist: „cinstirea ce ți se aduce prin această alegere o socotim întru totul îndreptățită, dar fiind faptul că Înalt Prea Sfinția Ta te-ai afirmat – printr-o muncă perseverentă, desfășurată pe parcursul a mai bine de două decenii și încununată cu bogate roade – ca unul dintre Ierarhii cei mai distinși ai Bisericii Ortodoxe Române”[1].

Biografia Patriarhului Teoctist a fost una frumoasă dar nu lipsită de tumult pentru că a traversat mai multe regimuri politice fiind martorul instaurării regimului comunist ca apoi să vadă în 1990 căderea lui și zorii libertății țării noastre.

Înalt Prea Sfințitul Părinte Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, în anul 2001 afirma următoarele: „dimensiunea lucrării învățătorești, sfințitoare și de conducere a Prea Fericitului Părinte Patriarh, este aproape imposibil de cuprins în integralitatea sa, deoarece Monahul care este Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, cu smerenia, blândețea și înțelepciunea patriarhilor biblici nu a căutat slava acestei lumi ci zidirea și întărirea Bisericii lui Hristos”[2].

Și, totuși, unul dintre colaboratorii săi cei mai apropiați, care a fost și medicul său personal, Dr. George Stan, i-a dedicat un volum intitulat Prea Fericitul Părinte Teoctist Patriarhul României[3], pe care l-a publicat în 2005, cu doi înainte de mutarea sa la cele veșnice.

Închei cu un gând al domnului Dr. George Stan: „Pe Părintele Patriarh Teoctist mi-l amintesc ca liturghisitor și predicator desăvârșit; bun cunoscător al tipicului, cu gesturi cumpănite și pline de demnitate, cu voce caldă, citind rugăciunile rar și cu convingere”[4].

Astăzi, urmând îndemnului Sfântului Apostol Pavel care spunea în Epistola sa către evrei „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7), se cuvine atât să ne aducem aminte de faptele bunului și blândului Patriarh Teoctist, cât și să-i urmăm viața și credința.

 

  Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu

 

---

[1] † JUSTINIAN, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Apostolat social. Pilde și îndemnuri pentru cler. Vol. XI (În duhul înfrățirii și al dragostei). București: Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1973, p. 254.

[2] † JUSTINIAN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului. La aniversarea a 86 de ani ai Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist. În: Almanah bisericesc. București: Sfânta Arhiepiscopie a Bucureștilor, 2001, p. 94.

[3] A se vedea lucrarea: STAN, George. Prea Fericitul Părinte Teoctist Patriarhul României. București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2005.

[4] STAN, George. Aduceți-vă aminte de mai marii voștri… și urmațile credința (Evrei 13, 7). Alexandria: Editura Cartea Ortodoxă, 2021, p. 122.

Un nou început

 

Astăzi începe un nou capitol din viața mea, din punct de vedere profesional, întrucât ieri, 31 iulie 2025, mi-am încetat activitatea ca bibliotecar în cadrul Bibliotecii Academiei Române.

În urmă cu aproape 7 ani mă angajam la Serviciului Bibliografie Națională al Bibliotecii Academiei Române. Acest lucru a fost posibil datorită eforturilor personale ale D-nei Mihaela Dragu, șefa serviciului, și ale D-lui Niculae Cornel Lepădatu, la acel moment directorul general al Bibliotecii, căruia îi rămân recunoscător pentru modul său firesc și omenos în care s-a purtat cu noi, angajații nou veniți.

Dna Mihaela Dragu a binevoit să mă aducă în colectivul de Serviciului de Bibliografie Națională unde am fost primit cu multă căldură și deschidere de către Dna Luminița Radu, coordonatoarea biroului de bibliografie periodice. Dânsa, un adevărat profesionist, este persoana de la care am învățat cel mai mult și modul în care se face bibliografie, întrucât o bună parte din acești ani am lucrat la Tomul al VI-lea din lucrarea Publicațiile Periodice Românești, Partea 1 (A-K) și Partea a 2-a (L-Z).

Din cadrul serviciului țin să amintesc o bună colegă, de la biroul de bibliografie carte, pe Dna Nadia Petre, un bun specialist și unul dintre puținii oameni cu doctorat în biblioteconomie din Biblioteca Academiei cu care am lucrat pentru puțin timp, însă foarte bine.

Le rămân veșnic recunoscător pentru colegialitate și pentru faptul că am învățat atât de multe în acești ani atât D-nei Mihaela Dragu cât și D-nei Luminița Radu.

De-a lungul anilor au mai fost și alți colegi, de la diferite servicii ale bibliotecii, cu care am colaborat extrem de bine și care m-au ajutat cu multă amabilitate atât în munca de bibliografie, desfășurată în cadrul serviciului, cât și cea de cercetare pe diverse teme, dintre care îi amintesc pe câțiva: Ionuț Ciocănel, Cătălin Stermin, Adriana Chireceanu, Adrian Saviuc și Valentin Dumitru de la depozite; dl Dragoș Andriana de la Serviciul Stampe, muzică, hărți; Dna Luminița Berechet și dl profesor Victor Marola  de la Serviciul Catalogare, clasificare carte; Dna Claudia Nichita și Dna Liana Năstăselu de la Serviciul Manuscrise, carte rară; Dna Monica Pricope, șef Serviciu Catalogare-clasificare periodice, foi volante; Dna Raluca Ionescu, șef Serviciu Dezvoltare colecții, schimb internațional; Pr. Florin Leonte.

Firește, mai sunt și alți foști colegi de la sălile de lectură, fișier ori din alte servicii cu care am colaborat bine de-a lungul timpul, ale căror nume nu le-am reținut, însă cărora le rămân recunoscător pentru amabilitate și disponibilitate.

Rememorez cu plăcere un moment din viața Bibliotecii Academiei Române, datorat exclusiv D-nei Luminița Berechet, șefa sindicatului, care, împreună cu alți colegi, a organizat pe 19 decembrie 2018 prima serbare de Crăciun la care am participat în cadrul unei biblioteci. Cadouri, emoții și momente cu totul plăcute care mi-au rămas întipărite în memorie până în prezent. Un eveniment extrem de reușit unde s-au bucurat atât adulții cât și copiii dar care, din nefericire, nu a mai putut fi reluat anii ce au urmat.

Aici se încheie experiența mea cu Biblioteca Academiei în calitate de angajat urmând să revin pe viitor în calitate de cititor la Sala Ioan Bianu, așa cum am facut-o și în perioada anilor de doctorat, unde am reușit să finalizez redactarea tezei mele.

Au fost și multe momente neplăcute care se datorează unor oameni fără caracter din bibliotecă însă rămân cu amintirea plăcută a biroului meu, aflat lângă geam, unde „mă vegheau” fotografiile a trei dintre cei mai mari bibliotecari ai Bibliotecii Academiei Române: Ioan Bianu, Nerva Hodoș și Al.-Sadi Ionescu. 

Privirea scrutătoare și exigentă a celui mai mare bibliotecar român, Ioan Bianu (1856-1935), pe urmele căruia am încercat să pășesc și eu în această bibliotecă, pe care a reorganizat-o din temelii, m-au făcut să trec peste toate aceste lucruri întrucât bibliotecari fără caracter, adică oameni de nimic, fără scrupule, plagiatori și mincinoși, au existat chiar și-n vremea acestuia iar cel mai bun exemplu fiind cel al lui Gheorghe Cardaș, care a lucrat o vreme la Serviciul Manuscrise și care i-a furat munca lui Al.-Sadi Ionescu, despre care am scris pe larg într-un studiu.

Așadar, de astăzi încep un nou capitol profesional la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” al Academiei Române.

Per aspera ad astra!  

 

Pr. dr. Silviu – Constantin Nedelcu